vrei si tu o soba? – atena! februarie 18, 2008

“Dragii mei,

 

Nu ştiu cum ar trebui să reacţioneze o femeie când vine acasă şi îşi găseşte soţul în dormitorul conjugal în compania unui bărbat trecut binişor de 70 de ani şi care mai şi umblă în patru labe de colo până colo. Eu am amuţit. M-am întors pe călcâie şi mă gândeam că poate ar fi potrivit să aştept în bucătărie explicaţiile.

M-au trecut toate apele. Pentru o nimica toată! Doar era „noul nostru sobar”, după cum m-a anunţat fericit soţul meu! Doamne, nu-mi amintesc să mai fi avut vreodată un sobar şi nici măcar nu mă gândeam că avem nevoie, doar stăm la bloc, la etajul 6! Dar nu înseamnă că dacă nu m-am gândit eu, „noul nostru sobar” este o persoană inutilă în apartamentul nostru racordat la sistemul de incalzire centrala. Asadar, domnul sobar nu facea in dormitorul nostru altceva decat sa ia masurile pentru o frumoasa viitoare soba cu lemne, ca altfel nu are nici un farmec. Cum I-a venit ideea sotului meu? Are un coleg care si-a facut casa si bineinteles semineu, dar cum noi stam la bloc, parca un semineu ar fi cam exagerat, asa ca am fost anuntata ca optam pentru o soba de teracota cu lemne. Centrala termica e oricum mult mai scumpa si cica nici nu are farmec. Iar soba are, dar nu racordata la teava de apa calda sau la gaze, ci neaparat cu lemne, asa mi-a zis sotul meu. Ca uite, in felul asta mai face si el miscare, ca intotdeauna i-a placut sa taie lemne, desi nu a facut-o decat o data, cand am fost intr-un concediu la munte la o cabana si credeau aia ca le-a pus dumnezeu mana in cap. Zece zile sotul meu a taiat continuu lemne, pentru toata lumea! In fine, a taiat toate lemnele pe care le aveau oamenii si i-a convins sa mai cumpere vreo 4 metri cubi, ca se plictisea. Iar in ce priveste lemnele pentru soba nu trebuie sa-mi fac griji, le tinem in garaj, unde acum e masina. Si masina o vindem, ca oricum nu prea circulam cu ea iarna si ne luam alta la primavera, cand vine caldura. Si tot asa, o sa avem mereu alta masina si un dormitor si mai inghesuit, dar cu soba, pe care cica vara pot sa pun diverse obiecte decorative, daca imi face placere.

In fine, am avut o discutie lunga, care sper ca nu s-a terminat asa! Noul nostru sobar ne-a dat termen o saptamana sa ne hotaram, ca el are si alte treburi!

 

Cu drag,

Atena”

cadoul – atena iar februarie 18, 2008

“Dragii mei,

 

Ca de obicei in ultimii ani, ziua sotului meu ma prinde lipsita complet de inspiratie. Dar stiti cum? Nu am nici cea mai vaga idee ce cadou si-ar dori sa primeasca. Si nu cred ca se poate spune despre mine ca sunt neatenta – nici pomeneala. Sunt chiar foarte atenta si foarte preocupata de asta – incep chiar sa ma gandesc la cadou din luna august – dar degeaba! Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat am mai putine idei.

Anul asta am facut chiar un fel de sedinta cu colegele de birou, expunendu-mi rusinoasa problema in plen, doar doar am sa primesc vreo idee valabila. Da’ de unde? Macar asa mi-am dat seama ca nu sunt mai putin inspirata decat celelate! Una mi-a sugerat sa-I iau o cravata, alta o pijama, o a treia mi-a zis sa-I cumpar vreo doua camasi. Cea mai interesanta idee a fost cea cu crosa de golf – sa-I cumpar o crosa de golf! Cica precis ar fi incantat! Asta ar fi cu adevarat ceva inedit! Dar ce sa faca saracul Narcis cu un asemenea cadou? Cred ca nu si-a dorit niciodata sa joace golf. Si nici nu cred ca as stii de unde sa-I cumpar crosa… poate nu-mi ajung nici banii, ca am aflat ca sportul asta e destul de scump!

In fine, cea mai buna idee care s-a nascut a fost sa-I cumpar un ceas – ce daca mai are doua!? Un ceas nou! Si nu doar asa… un ceas, ci un ceas pe care sa inscriptionez ceva. Zis si facut! Am umblat prin tot orasul si, dupa vreo doua saptamani de vizionat ceasuri, am ales unul foarte frumos si destul de convenabil – adica aproape mi-au ajuns banii, nu ca ar fi fost el prea ieftin. Ma rog, m-am mai imprumutat eu, de ce sa nu recunosc? Dar ce conteaza asta? Doar nu fac economie cand e vorba de sotul meu, nu?

Numai ca treaba aia cu inscriptionatul nu a fost chiar asa de usoara! In primul rand ca nu prea stiam ce sa inscriptionez pe el, m-am tot gandit si m-am razgandit – trebuia sa fie ceva cu adevarat frumos si bine ales, ca doar urma sa ramana acolo pentru eternitate, nu? M-am gandit sa ma mai inspir de la cei la care am sa-l duc la inscriptionat, dar nu m-au ajutat prea tare. Dimpotriva! Si, culmea culmilor, desi astazi e ziua sotului meu, ceasul nu e inca gravat! Dupa ce a stat aproape 10 zile la o micuta bijuterie de cartier – una care s-a deschis de curand. Baiatul care trebuia sa se ocupe de asta m-a anuntat, atunci cand am venit sa ridic ceasul, ca I-a fost frica sa nu faca vreo prostie – ca nu am precizat daca sa-l graveze pe spate sau pe fata! Adica pe ecran! Si cum nu era sigur ce trebuie sa faca el, mai bine s-a abtinut!

 

Cu drag,

Atena”