Te astepti ca dupa 6 ani petrecuti impreuna cu un om, evident ca “la bine si la rau”, acel om (cu “o” foarte mic, minuscul, abia intrezarit) sa aiba macar atata consideratie incat sa pastreze pentru el lucrurile traite impreuna, unele dintre ele nashpa rau.
Ei bine, te astepti gresit!
Pe bune!
Asteapta-te mai curand ca tot ce ai spus, facut, fost, sa fie folosit impotriva ta intr-o zi, ca cele mai intime lucruri pe care le-ai impartit sa ajunga pe scena unui teatru bucurestean… sa zicem shic! Ca aceleasi lucruri, pe care tie ti-a luat ani sa le traiesti (mai frumos sau mai putin frumos, dar oricum adevarat), alti ani sa le digeri si alti ani sa reusesti sa le perii bine si sa ajungi la concluzia ca unele nu au fost suta la suta timp pierdut, sa devina entertainement pentru oricine are chef sa cumpere un bilet la teatru si sa-si piarda doua ore din viata crezand ca are de a face cu o opera de mare maiestrie dramaturgica, nu cu viata reala a unui om pusa pe tava de un altul.
Vad ca se poarta… facem spectacole inspirate din articole de ziar, “scriem” piese transcriind cuvant cu cuvant “stirile de la ora 5″. Si facem publicitate acestor spectacole aratand cu degetul spre cei care cu siguranta nu tineau mortis sa ajunga personaje principale intr-o “opera de arta” dupa ce au trecut prin moarte clinica si s-au trezit la morga in timp ce erau violati de un ingrijitor (asta a fost un spectacol la Odeon, l-am vazut si am ales sa uit pana si numele lui). Un alt mare spectacol de genul asta (Cazul Tanacu) a fost montat de un alt mare regizor intr-un alt mare teatru si a avut, evident, un mare succes (spectacolul asta mirobolant l-am ratat intentionat).
Si cate or mai fi asa…
Ok. Acum se pregateste o premiera pentru care mi s-ar fi parut normal sa mi se ceara acordul. Pana la urma e vorba despre viata mea acolo. Ba, mai mult decat atat, despre o felie din viata mea pe care m-am straduit cativa ani buni daca nu sa o sterg, macar sa o estompez cumva, cum m-am priceput si eu mai bine, CA SA NU MAI DOARA!
N-a fost sa fie! Si e greseala mea ca n-am inteles cu 2 secunde mai devreme ca e inutil sa-l pui pe un om sa-si dea cuvantul de onoare ca nu va face un lucru impotriva ta, mai ales daca aflasei deja cu stupoare, dupa ani in care ai crezut altfel, ca omul ala n-are cuvant si n-are onoare. Doua secunde ar fi durat sa sterg eu cu shift+delete viitoarea premiera a unui teatru. Poate era o greseala. Si poate va fi un succes! Am sa citesc despre el in ziare, ca doar tot de acolo am aflat de premiera!
N-am sa-l ratez, dar nu stiu ce ma face sa cred acum ca am sa ma ridic in picioare in timpul spectacolului, sa ofer publicului amanunte acolo unde e nevoie si poate chiar sa ofer si punctul meu de vedere. Si am sa ies si la aplauze! Sper sa te tina genunchii! Am jucat impreuna pe scena aia! Abia astept sa urcam din nou impreuna pe ea, tu in calitate de dramaturg, iar eu in calitate de muza!
Hai ca m-am razgandit, nu vin!
Bafta sa ai! Sau, asa cum isi ureaza actorii unii altora inainte de a urca pe scena… kkt!
p.s. Si aceasta poate fi considerata o plasmuire a imaginatiei mele, exact in masura in care piesa ta poate fi considerata creatie!
