Imi doresc o casa. Un anumit fel de casa. Una suta la suta handmade. Seamana putin cu cea de aici, cate putin cu cele de aici sau din filmulet si ceva-ceva cu cea ale carei (multe) poze le gasiti aici. Cea din urma este prima casa din cob construita in Romania. E facuta de doi oameni foarte faini, Ileana si Boby, pe care i-am cunoscut anul trecut.
Cum? Am mers cateva sute de kilometri pana pe Cheile Nerei, special ca sa vad “minunea”, pe care o vazusem pana atunci doar in cateva fotografii pe internet. Si imi doream sa-i cunosc, asa cum iti doresti sa cunosti oameni cu care imparti aceeasi pasiune sau un acelasi vis. Calzi, primitori, la fel ca si “bijuteria” pe care o construisera in cativa ani.
Calzi – ca si ceaiul de cimbrisor pe care l-am baut in curtea casutei lor. Primitori – intr-atat incat ne-au oferit casa lor pentru o noapte, desi ei ar fi trebuit sa doarma in alta parte. Am refuzat, pentru ca era “prea mult”, “prea fain”, “prea deodata”.
Cativa ani, pentru ca nu au facut numai asta.
Vazusem multe, foarte multe filme pe internet legate de casele de cob. Imi comandasem o carte scrisa de “taticul” caselor de cob din lume, Ianto Evans. Din carte recunosc ca nu ma asteptam sa aflu prea multe, dar m-am inselat – e o carte adevarata care a meritat toti banii si toata asteptarea mea (n-am rabdare deloc, asa ca asta a fost o proba foarte dura). Mi-ar fi placut sa merg la unul dintre workshop-urile lui din Europa (pentru ca era mai aproape), dar era foarte scump. Aveam computerul plin cu filme si fotografii legate de acelasi vis (fotografiile sunt de pe internetm dar ma jenez sa le postez fara sa cer acceptul proprietarilor, si daca as face asta, ar dura o vesnicie pana as scrie postul). Doar ca… nu stiam cum, cat de greu, cat de solicitant si cat de fain e sa lucrezi cu adevarat la o astfel de casa.
Sansa sa aflu toate astea am primit-o tot de la Ileana si Boby. Am stat impreuna o saptamana la Bradulet, unde ei supervizau construirea unei astfel de case. Supervizau inseamna ca munceau, de fapt, cot la cot cu muncitorii, de dimineata pana seara. Pentru ca… e foarte greu sa te abtii:))
Am lucrat si eu putin. Fericita. Pentru ca faceam exact ce-mi doream, indiferent cat era de greu fizic.
Casele astea, ca cea pe care si eu am sa o am intr-o zi, sunt construite cu bucurie, si asta cred ca le face atat de prietenoase, speciale si, din pacate, atat de rare!
In fine, pentru ca simt ca trebuie sa inchei, desi as putea vorbi ore despre acest subiect, Ileana si Boby fac in octombrie, la Bradulet, in judetul Arges, o serie de cateva workshop-uri de cate o saptamana.
Frumos!
Initial am crezut ca sunt vechile case romanesti de paianta (de care toti fug acum pt ca vor betoane si altele) dar se pare ca difera tehnologia …
Cam cat dureaza constructia unei astfel de case si cam la ce costuri se ridica?
Ce-i drept nu am avut timp sa dau clik pe toate trimiterile indicate de tine, poate de acasa, acum sunt la munca – cum esti si tu
Numai bine, poate revin si cu alte intrebari dupa ce studiez tot ce gasesc la adresele web indicate de tine
pai….estimativ, in cazul in care iti pregatesti totul din timp si ai cu cine sa muncesti, o echipa, eu zic ca o casutza se poate ridica in trei luni de vara. Asta daca ai destui bani, daca nu esti nevoit sa opresti lucrarile din lipsa de fonduri. Si acum, ca am ajuns si la capitolul bani, eu zic, din calculele mele, ca o casa de cob nu mica (pentru o familie cu 2 copii, sa zicem) si careia ii pui si panouri solare si tot ce vrei costa maxim maxim 30 de mii de euro. Desi cred ca o faci si cu 20 de mii. In fine… ar fi si asta un lucru de aflat la workshop, de la Mihai, de exemplu, patronul satului de vacanta de la Bradulet, care isi ridica de anul trecut casa la care se va lucra in octombrie. Dar, din cate stiu, Mihai a mai facut si pauze si a avut la lucru doar doi oameni, harnici, ce-i drept!:) In plus, el are o familie maaare, iar casa e pe masura. hmmmm…e prea mult de discutat aici, mai bine o facem pe mail si pe msg. ioanadehillerin@yahoo.com
Superba faza cu casele.. Insa am cateva intrebari.
Cat de durabile sunt? Banuiesc ca nu se darama la cel mai mic cutremur.
Cum se intretin de-a lungul timpului?
Cred ca sunt foarte confortabile din punct de vedere termic. Iarna e cald si vara e racoare.
Am sa studiez si eu mai indeaproape problema asta
asta cu cutremurele… as spune chiar DIMPOTRIVA!!!!
am vazut acum vreo doi ani pe net niste filmulete legate de subiectul asta, ceva simulari de cutremur, studii – niste case de cob construite pe platforme care apoi erau puse in miscare). Rezultatul – cadea putin tencuiala!:). In fine, erau si pe youtube filme, dar nu le gasesc eu acum. Si nu e asta cel mai important argument, ci: casele au o strucutura monolitica, nu sunt facute din caramizi, ci e un sistem mult mai “destept” pe care il gasesti descris pe larg in cartea lui Ianto Evans, de care am scris aici. Sunt elastice, dar trainice, mult mai trainice decat ce se construieste hai sa zicem “clasic”. Iar peretii exteriori de obicei au 80 de centimetri!!!!!!!! Bine ai venit pe blog, imi plac fotografiile tale!:P:)
Cautand astazi abia, reactii, comentarii pe net legate de Bradulet, am dat peste blogul tau. Este deosebit.
Deosebita este si pasiunea ta pentru casele din cob. Si mai ales iti multumesc pentru aprecieri.
Luna trecuta vorbeam cu Boby si Ileana despre tine (numai de bine).
Dupa cum ai prezentat workshop-ul, parca abia te-ai abtinut sa nu participi.
Te asteptam la primavara la Bradulet, iar pana atunci pe http://groups.yahoo.com/group/bradulet2009/.
Mihai Stanculescu