Dintre toate verile de pana acum, cea de anul asta tinde sa devina preferata mea.
Ploua… mult!:D Stiu ca v-ati dat seama.
Dupa cateva incercari nereusite de a-i citi lui Petru povesti… m-am potolit (deocamdata).
Nu cred ca-i place sa asculte cum casc, cum citesc, cum cant. Ii place sa ma urmareasca. De obicei, e foarte fericit cand ma vede ciopartind mere, piersici, morcovi. Sau cand indes rufe in masina de spalat. Sau acum, cand scriu si el sta la mine in brate uitandu-se fascinat la ecran si usor dezamagit la biroul asta pe care se invalmasesc telefoane, jucarii, hartii, cani, margele, pixuri, fotografii… dar NIMIC de mancare.
Si e destul de linistit cand sta langa mine in pat, bolboreseste si se joaca in timp ce eu citesc pentru mine:). Ii mai povestesc cateodata “ce s-a mai intamplat”, iar el rade in hohote, chiar daca povestea nu e una vesela.
Acum citesc “Pana te voi gasi“, de John Irving. O recomand, ca pe orice alta carte semnata de el. Evident, dintre cele (4) pe care le-am citit:)).
Folosesc prea des cuvantul asta – “evident”.
Copil ingaduitor+carti faine+timp liber+ploi zilnice si temperaturi ok=destul pentru o vara frumoasa
V-ati facut mari, din cate vad din poze!