Blog de Hillerin

leapsa! mi-am luat-o, nah!:) Februarie 26, 2008

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 6:45 pm

de la bogdan dumitrescu http://bogdandumitrescu.com/?p=503.

nu-i nimic, se mai intampla:)

Leapsa electronica

1.Ia cartea care e cea mai aproape de tine.

2.Deschide-o la pagina 123.

3.Gaseste a cincea propozitie/fraza.

4.Posteaza pe blog textul urmatoarelor4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.

5.Nu indrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.

6.Da mai departe leapsa la alti 6 prieteni.hai sa vedem. am patru volume pe birou, imi pare rau pentru cei care urmeaza si pentru urmasii urmasilor lor, dar la pagina 123 scrie asa:

Interpretările date de Tertulian si de Ioan Gură‑de‑Aur se potrivesc perfect cu structura simbolismului acvatic. În valorizarea crestină a Apelor intervin însă unele elemente noi legate de o „istorie“, si anume Istoria sfîntă. Este vorba în primul rînd de valorizarea botezului în întelesul de coborîre în adîncul Apelor pentru lupta cu monstrul marin. Această coborîre are un model, cel al lui Cristos în apele Iordanului, care însemna deopotrivă o coborîre în Apele Mortii.”

 

La film Februarie 25, 2008

Filed under: atena — ioanadehillerin @ 8:30 pm

„Dragii mei,

Nu stiu cum fac, dar nu fac prea bine. Nu, nu s-a intamplat nimic, sau, ma rog, nimic ireparabil sau deosebit de grav. Doar ca se intampla lucruri ciudate. Cu mine. Aseara iar am facut ceva… cred ca inexplicabil. L-am tot batut la cap pe sotul meu Narcis sa iesim si noi in oras. Ii tot spun asta de cateva saptamani. Si, in fine, a fost de acord. Mi-a zis sa fac eu programul, ca el merge unde vreau eu. Asa ca am inceput, inca de dimineata, sa fac un program. Cu asta mi-am ocupat toata ziua, sambata, una dintre putinele mele zile libere. Pana la urma, dupa ce m-am hotarat si m-am razgandit de vreo 6 sau 7 ori, am decis sa mergem la film. Zis si facut! Am ales un film cu unul dintre actorii mei preferati, ca Narcis nu are asa ceva, si am inceput sa sun la cinematograf, sa rezerv bilete. Doua ore am sunat continuu – ba ocupat, ba nu raspundea nimeni, ba nu se forma. Doamne, nu mi-am imaginat ca e asa de complicat sa mergi la un film. E drept ca am mai fost si acum o luna la film si am cumparat bilete exact inainte sa intram, dar acum era vorba de o premiera, asa ca ma asteptam sa fie mare imbulzeala si daca, doamne fereste, nu gasem bilete!? Ce sa va zic? Vroiam sa fiu sigura! Cu atat mai mult cu cat data trecuta am facut o figura de pomina – umblasem toata ziua prin oras si m-am linistit abia dupa ce am intrat la film – da’ m-am linistit asa de tare, incat am adormit. Brusc. Doamne, ce somn am tras atunci! Tot filmul am dormit!

In fine, am reusit pana la urma se rezerv doua bilete si l-am anuntat pe Narcis ca trebuie sa plecam putin mai devreme, ca avem rezervare, dar trebuie sa ridicam biletele cu jumatate de ora inainte de proiectie. N-a comentat. A zis ca nu prea intelege de ce ma agit asa, dar ca facem cum vreau eu. Si asa am si facut! Am avut niste emotii! Daca nu a scris domnisoara aia numele corect? Daca nu mai ruleaza filmul? Daca ajungem doar cu 20 de minute mai devreme si se anuleaza rezervarile? Of, prin ce chinuri am trecut pana cand am pus mana pe bilete! Slava Domnului ca am reusit! Abia dupa ce incepuse filmul de vreo 15 minute m-am linistit! Da’ m-am linistit de tot. Am adormit! Brusc. Exact ca data trecuta! Da’ stiti cum? Un somn de-ala pe viata si pe moarte. Eram constienta ca nu se face, dar pur si simplu nu imi puteam tine ochii deschisi!

Cu drag,

Atena”

 

Sforaituri Februarie 24, 2008

Filed under: atena — ioanadehillerin @ 8:30 pm

„Dragii mei,

Am reuşit, în sfârşit, să dorm nestingherită o noapte întreagă. Asta după aproape o lună de zile în care am descoperit că tot blocul în care locuiesc sforăie… pe mai multe voci. Nu prea înţeleg cum am căpătat problema asta nouă, că doar eram obişnuită cu sforăitul soţului meu şi reuşisem să îmi fac un stil de somn adaptat perfect la condiţiile date. Adică dormeam buştean perioade destul de lungi, întrerupte de mici accidente în care el se întorcea cu faţa în sus. Atunci mă trezeam şi îl împingeam uşurel până când ajungea pe o parte sau pe burtă şi nu mai sforăia. La un moment dat aveam chiar un mic ritual înainte de culcare, atunci când ajungeam în dormitor după ce el dormea deja. Mă aşezam în pat şi mă distram fluierând încet şi el sforăia caraghios, de parcă m-ar fi auzit. Numai că de multe ori mă enervează asta cu sforăitul şi toată lumea zice că singura soluţie eficientă pentru un somn liniştit este dormitul în camere separate. E adevărat că am încercat cam tot ce se putea, inclusiv un spray groaznic de scump de la farmacie. Se pulverizează înainte de culcare pe cerul gurii, e ca un spray de gură. A funcţionat o perioadă, dar, până să se termine tubul el devenise deja imun. Sforăitul lui a învins fantasticul spray. Şi eu nu pot să dorm fără soţul meu. Când se acumulează prea multă oboseală mă mai mut să dorm câte o jumătate de noapte în altă cameră. Şi în jumătatea de oră respectivă visez de obicei nişte dopuri uriaşe de pus în urechi. Nu, că am dopuri, dar conform indicaţiilor de utilizare ele acoperă un zgomot de 30 de decibeli. Şi din păcate el depăşeşte limita asta. Şi nu numai el! Am constatat într-o noapte, când abandonasem lupta şi mă mutam în sufragerie pentru jumătatea de oră de somn binemeritat, că fiul meu de 12 ani începe să semene şi el cu tăticul – sforăie. Apoi am realizat că vecinii de alături sforăie amândoi. Şi el şi ea. După care am făcut senzaţionala descoperire că şi vecinul de sus şi cel de jos au exact aceeaşi problemă. Vara, când toţi dorm cu geamurile deschise, e un concert incredibil! Recunosc că m-au cam lăsat nervii în vara asta! Mi-am dat seama că nu am să pot să mă plimb din apartament în apartament să-i întorc pe toţi pe o parte sau pe burtă, că asta mi-ar fi luat toată noaptea, aşa că ieri mi-am luat inima în dinţi şi am pus un afiş în scara blocului, lângă lista de întreţinere: „Nu-i mai lăsaţi să doarmă pe spate!” Am dat-o „anonimă”! Şi noaptea trecută am dormit excelent! Ce vecine drăguţe! Doamne ajută!”

 

 

vrei si tu o soba? – atena! Februarie 18, 2008

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 4:06 pm

„Dragii mei,

 

Nu ştiu cum ar trebui să reacţioneze o femeie când vine acasă şi îşi găseşte soţul în dormitorul conjugal în compania unui bărbat trecut binişor de 70 de ani şi care mai şi umblă în patru labe de colo până colo. Eu am amuţit. M-am întors pe călcâie şi mă gândeam că poate ar fi potrivit să aştept în bucătărie explicaţiile.

M-au trecut toate apele. Pentru o nimica toată! Doar era „noul nostru sobar”, după cum m-a anunţat fericit soţul meu! Doamne, nu-mi amintesc să mai fi avut vreodată un sobar şi nici măcar nu mă gândeam că avem nevoie, doar stăm la bloc, la etajul 6! Dar nu înseamnă că dacă nu m-am gândit eu, „noul nostru sobar” este o persoană inutilă în apartamentul nostru racordat la sistemul de incalzire centrala. Asadar, domnul sobar nu facea in dormitorul nostru altceva decat sa ia masurile pentru o frumoasa viitoare soba cu lemne, ca altfel nu are nici un farmec. Cum I-a venit ideea sotului meu? Are un coleg care si-a facut casa si bineinteles semineu, dar cum noi stam la bloc, parca un semineu ar fi cam exagerat, asa ca am fost anuntata ca optam pentru o soba de teracota cu lemne. Centrala termica e oricum mult mai scumpa si cica nici nu are farmec. Iar soba are, dar nu racordata la teava de apa calda sau la gaze, ci neaparat cu lemne, asa mi-a zis sotul meu. Ca uite, in felul asta mai face si el miscare, ca intotdeauna i-a placut sa taie lemne, desi nu a facut-o decat o data, cand am fost intr-un concediu la munte la o cabana si credeau aia ca le-a pus dumnezeu mana in cap. Zece zile sotul meu a taiat continuu lemne, pentru toata lumea! In fine, a taiat toate lemnele pe care le aveau oamenii si i-a convins sa mai cumpere vreo 4 metri cubi, ca se plictisea. Iar in ce priveste lemnele pentru soba nu trebuie sa-mi fac griji, le tinem in garaj, unde acum e masina. Si masina o vindem, ca oricum nu prea circulam cu ea iarna si ne luam alta la primavera, cand vine caldura. Si tot asa, o sa avem mereu alta masina si un dormitor si mai inghesuit, dar cu soba, pe care cica vara pot sa pun diverse obiecte decorative, daca imi face placere.

In fine, am avut o discutie lunga, care sper ca nu s-a terminat asa! Noul nostru sobar ne-a dat termen o saptamana sa ne hotaram, ca el are si alte treburi!

 

Cu drag,

Atena”

 

cadoul – atena iar

Filed under: atena — ioanadehillerin @ 4:04 pm

Dragii mei,

 

Ca de obicei in ultimii ani, ziua sotului meu ma prinde lipsita complet de inspiratie. Dar stiti cum? Nu am nici cea mai vaga idee ce cadou si-ar dori sa primeasca. Si nu cred ca se poate spune despre mine ca sunt neatenta – nici pomeneala. Sunt chiar foarte atenta si foarte preocupata de asta – incep chiar sa ma gandesc la cadou din luna august – dar degeaba! Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat am mai putine idei.

Anul asta am facut chiar un fel de sedinta cu colegele de birou, expunendu-mi rusinoasa problema in plen, doar doar am sa primesc vreo idee valabila. Da’ de unde? Macar asa mi-am dat seama ca nu sunt mai putin inspirata decat celelate! Una mi-a sugerat sa-I iau o cravata, alta o pijama, o a treia mi-a zis sa-I cumpar vreo doua camasi. Cea mai interesanta idee a fost cea cu crosa de golf – sa-I cumpar o crosa de golf! Cica precis ar fi incantat! Asta ar fi cu adevarat ceva inedit! Dar ce sa faca saracul Narcis cu un asemenea cadou? Cred ca nu si-a dorit niciodata sa joace golf. Si nici nu cred ca as stii de unde sa-I cumpar crosa… poate nu-mi ajung nici banii, ca am aflat ca sportul asta e destul de scump!

In fine, cea mai buna idee care s-a nascut a fost sa-I cumpar un ceas – ce daca mai are doua!? Un ceas nou! Si nu doar asa… un ceas, ci un ceas pe care sa inscriptionez ceva. Zis si facut! Am umblat prin tot orasul si, dupa vreo doua saptamani de vizionat ceasuri, am ales unul foarte frumos si destul de convenabil – adica aproape mi-au ajuns banii, nu ca ar fi fost el prea ieftin. Ma rog, m-am mai imprumutat eu, de ce sa nu recunosc? Dar ce conteaza asta? Doar nu fac economie cand e vorba de sotul meu, nu?

Numai ca treaba aia cu inscriptionatul nu a fost chiar asa de usoara! In primul rand ca nu prea stiam ce sa inscriptionez pe el, m-am tot gandit si m-am razgandit – trebuia sa fie ceva cu adevarat frumos si bine ales, ca doar urma sa ramana acolo pentru eternitate, nu? M-am gandit sa ma mai inspir de la cei la care am sa-l duc la inscriptionat, dar nu m-au ajutat prea tare. Dimpotriva! Si, culmea culmilor, desi astazi e ziua sotului meu, ceasul nu e inca gravat! Dupa ce a stat aproape 10 zile la o micuta bijuterie de cartier – una care s-a deschis de curand. Baiatul care trebuia sa se ocupe de asta m-a anuntat, atunci cand am venit sa ridic ceasul, ca I-a fost frica sa nu faca vreo prostie – ca nu am precizat daca sa-l graveze pe spate sau pe fata! Adica pe ecran! Si cum nu era sigur ce trebuie sa faca el, mai bine s-a abtinut!

 

Cu drag,

Atena”

 

Atena iar – „draga mea” – pentru ca e valentine’s day:)) Februarie 14, 2008

Filed under: atena — ioanadehillerin @ 12:02 pm

https://ioanadehillerin.wordpress.com/2008/02/10/daca-nu-te-baga-nimeni-in-seama-o-mai-faci-si-singur/

„Dragii mei,


Astăzi nu prea sunt în apele mele. Dar sunt sigură ca am să-mi revin puţin daca vă scriu!

Mă rog, m-am apucat de cură de slăbire. Din nou!

Primele zile sunt mai grele. Şi azi e abia prima zi! Din cura de slăbire cu numărul 46. Toate în ultimii 12 ani! Cred că numai când am născut-o pe Maria am mai avut o mică pauză, în care m-am cam îndopat! Dar asta doar aşa, ca să-mi scot pârleala! Da’ oricum tot eu m-am chinuit după aia de mi-au ieşit ochii din cap. Nu de alta, dar abia apăruseră pamperşii si erau destul de scumpi, aşa că nu-mi permiteam să-mi iau prea multe haine cu patru numere mai mari. Şi pe de altă parte nici n-am vrut asta, că îmi era frică să nu mă obişnuiesc cu noile măsuri şi cu noua mea faţă rotundă… exact ca o luna plină.

Nu, că nu ţin cură pentru că sunt grasă, că nu sunt. Adică sunt tocmai bine, dar am nişte colege la birou care sunt îngrozitor de slabe, de mă şi mir cum de mai trăiesc! Şi din cauză că ele sunt atât de slabe, eu par grasă. Mică şi grasă.

Soţul meu zice că exagerez. Asta doar aşa, când îl întreb eu cîteodată “Auzi? Eu m-am mai îngrăşat?” Ce să zică şi el, săracul!? Zice şi el cum zice dintotdeauna: “Nu, draga mea”. Cred că e cam terorizat când vede că încerc să intru în fusta mea din liceu şi nu reuşesc să închid fermoarul, că ştie precis că urmează întrebarea capcană. Şi când îmi răspunde aşa, mă mai liniştesc nu ştiu cum, adică am senzaţia că mă iubeşte oricum aş fi, ceea ce probabil, în capul meu, înseamnă că o să mă iubească veşnic. Sper să nu vină vreo zi în care să-mi răspundă altfel!

Da’ nu ştiu ce am de nu mă pot abţine cu întrebarea asta tâmpită! Adică ştiu ce am! Îmi place foarte mult cum îmi zice el “draga mea”. Şi doar atunci îmi zice aşa… “draga mea!”

Am să-i spun că ar fi bine să terminăm cu circul ăsta cu “draga mea”, adică să-mi spună aşa mai des! Fără să-l întreb eu! Pentru că “draga mea” ăsta mă şi obligă – de fiecare dată după ce îmi spune aşa mă apuc să ţin o cură de slăbire, ca sa îi arăt ce pot eu să fac, draga de mine!

Şi asta e a 46-a cură! Deci mi-a spus “draga mea” doar de 45 de ori? În 15 ani? Asta înseamnă de trei ori pe an!? Nu e mult, dar parcă nici puţin…

Vă pup,

Atena”

 

februarie Februarie 13, 2008

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 11:58 am

12. viata abia incepe. noua. cum o fi ea. oricum ar fi, dar mai buna.