Blog de Hillerin

„Totul e bine cand se termina cu bine” Iunie 30, 2008

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 11:00 am

desi as fi putut numi postul asta la fel de bine „mult zgomot pentru nimic”, sau „visul unei nopti de vara” sau „furtuna” sau „a douasprezecea noapte” sau… hai ca ne cam pricepem la shakespeare, nu!?:))

maine e 1 iulie. a trecut deja jumatate din anul asta. moment la fel de bun pentru un bilant ca si ziua mea, ca si noaptea de anul nou sau oricare alta zi!

a fost o jumatate de an grea. a trecut.

cu povesti traite la jumatate si drame traite din plin, cu probleme (daca ma uit in urma doar cateva adevarate, dar eu am reusit, in stilul meu caracteristic, sa complic totul pana la sufocare), cu momente frumoase si altele detestabile, cu sute de mii de intrebari si cu cateva raspunsuri importante, pentru o viata intreaga.

ianuarie, cand am vrut sa ies din ceva, mi se pare departe

in februarie am fost cat pe ce sa fiu data afara din altceva, dar a trecut, ca sa se repete in aprilie

martie a fost o luna mai buna, cu exceptia unei infrangeri usturatoare la ora aia, dar excelente pentru ca, nu-i asa!?, „orice sut in cur e un pas inainte”

despre aprilie am scris deja

mai a fost o luna cu 10 zile libere pentru mine si o vacanta harcea-parcea, in rest munca… munca… munca

iunie – diversa si colorata, dar al naibii de plina

in rest… am fost la 5 nunti si doua botezuri, am ramas fara masina, mi s-a marit rata la casa cu 50 la suta dupa numai un an, mi-am cumparat cateva (destule) perechi de pantofi, m-am abtinut sa-mi cumpar altele (destule), am fumat in nestire, am facut cateva seturi de analize, am dus la capat ceva extrem de important, la care am „muncit” 2 ani, am jucat, n-am reusit sa incep piesa pe care vreau de 4 ani sa o fac (dar nu renunt), mi-am pastrat aproape toti prietenii si am mai castigat, cred, doi oameni faini in viata mea, am gandit frumos despre cativa si groaznic despre altii (dar rau de tot!!!!), am uitat de doua zile de nastere importante, nu mi-am facut ochelari (desi am nevoie), mi-am facut blog, nu mi-am depus declaratia de impozit pe venitul global:D, am mers cateva mii de kilometri cu masina, cred ca m-am inselat cam tare intr-o chestie si m-a costat (din nou) mult, am trecut de la o stare la alta cu viteza mai mare decat maximul legal pe orice autostrada, am plans si am ras, am vorbit enorm (dar departe de cat as fi putut si cate aveam de spus), mi-am luat aparatul foto pe care mi-l doresc de 3-4 ani, am citit mai putin decat aveam nevoie si am muncit mai mult decat credeam ca pot, mi-am inchis niste usi la care nu am sa mai bat, am dormit putin, am cam obosit…

acum ma pregatesc de vacanta, am pus cip cainelui si toate vizele pe pasaport (dar inainte sa plec mai am trei zile si trei nopti de munca serioasa).

ma bucur ca s-a terminat cu bine jumatatea asta de an, maine iau o coala alba si scriu ce-mi doresc pentru urmatoarele 6 luni. nu-mi mai fac planuri pentru mai mult timp… nu stiu daca o fi bine sau rau, dar m-am gandit sa incerc si asa:)

asadar, azi e ziua de „jumatate de an nou”! maine dimineata am sa ma trezesc ametita si am sa incep sa-mi fac bagajele. daca vreti sa va trimit vederi cu locuri frumoase, lasati-mi adresele voastre! (am deja 5, dar mai pot duce).

ne mai „auzim” pana plec:)

Anunțuri
 

ce vrei sa te faci? (Atena) Iunie 29, 2008

Filed under: atena — ioanadehillerin @ 3:16 am

„Dragii mei,

Ce bine e sa iti amintesti din cand in cand sa zambesti cu gura pana la urechi! Si ce bine e cand motivele pentru asta vin de la copii! Maria, fetita mea, are o noua preocupare – isi cauta o ocupatie, dar nu pentru acum, ci pentru cand va fi mare. A avut de facut un fel de compunere cu subiectul asta, halal subiect, dar probabil ca “doamna” nu avea inspiratie si nu mai stia ce teme sa le dea. Asa ca bietul copil umbla prin casa si tot intreaba in dreapta si in stanga ce vor sau ce au vrut ceilalti sa se faca! Intai l-a intrebat pe fratele ei, care I-a raspuns destul de sec “nu te priveste pe tine”, si bineinteles ca de aici a iesit un nou scandal. Dupa ce s-au mai potolit spiritele, s-a dus si l-a intrebat pe tatal ei, dar nici de acolo nu a obtinut un raspuns satisfacator. Narcis I-a spus ca el, cand era mic, a vrut sa se faca pompier. Hm, n-am stiut, sper ca I-au trecut ideile astea, ca doar avem doi copii! Oricum, Maria a hotarat singura ca nu e cazul sa imprumute dorinta tatalui ei, ca daca scrie in lucrare ca vrea sa se faca pompier vor rade toti copiii de ea. Si atunci a venit si m-a intrebat si pe mine. Normal ca ma asteptam sa vina si la mine si chiar ma gandeam deja cum voi face fata situatiei. Nu stiam ce sa-I raspund si nu vroiam sa dezamagesc bietul copil dezorientat. Asa ca am incercat sa mai trag de timp, am lasat-o sa-mi povesteasca ce I-au spus Mihai si Narcis si dupa aia am intrebat-o ce ar vrea ea sa se faca atunci cand va fi mare, sa ne sfatuim noi, asa, ca fetele. Si mi-a spus ca la un moment dat ii era destul de clar ca vrea sa se faca medic, apoi si-a dorit enorm sa se faca invatatoare, dar I-a trecut si ideea asta. Cica ar mai fi avut o perioada cand visa ca atunci cand va fi mare sa se faca slaba! Slava Domnului ca I-a trecut asta! Sigur, s-ar putea sa o mai apuce asta cu slabitul, trebuie sa fiu atenta la ea. Iar acum, din vorba in vorba, mi-a marturisit pana la urma ca, atunci cand va fi mare, vrea sa devina “personaj principal”. Nu, ca nu se uita la telenovele, nu are apucaturile astea, desi aproape toate colegele ei fac lucrul asta, incurajate de mamele lor. Fata mea vrea doar sa fie personaj principal, pentru ca, spune ea, crede ca merita!

Si eu atunci de ce sa-I spun ca nu e nici o scofala sa fii mare si ca odata ajuns mare iti doresti din cand in cand sa fii din nou mic?

Cu drag,

Atena”

 

muzici pur si simplu, inainte de culcare

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 3:14 am


 

am prea multe de spus. asa ca, decat sa scriu lung, mai bine citez: Iunie 27, 2008

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 11:52 pm

„Atunci o femeie zise: „Vorbeste-ne despre Bucurie si despre Tristete.”
Iar el raspunse:
„Bucuria este tristetea fara de masca.
Si insasi fantana din care a tasnit rasul vostru, a fost adesea plina de lacrimi.
Si cum ar putea sa fie altfel?
Cu cat mai adanc va sapa-n fiinta tristetea, cu atat mai multa bucurie veti cuprinde in voi.
Cupa in care va asteapta vinul nu este, oare, aceeasi pe care focul a ars-o in cuptorul olarului?
Iar alauta care va alinta sufletul nu este acelasi lemn, mai inainte, chinuit de cutit?
Cand sunteti veseli, scrutati-va adancul inimii, si veti afla ca ceea ce va umple de bucurie nu-i altceva decat ceea ce si tristetea v-a daruit.
Cand sunteti tristi, iarasi scrutati-va inima, si veti vedea ca, intr-adevar, lacrimile va vin de la ceea ce, candva, desfatarea voastra fusese.
Unii dintre voi spun: Bucuria este mai mare decat tristetea, iar altii zic: Nu, tristetea este mai mare decat bucuria.
Ci, iata, eu va incredintez ca ele sunt de nedespartit.
Impreuna sosesc in casa voastra, si cand una se aseaza cu voi la masa, nu uitati, cealalta in patul vostru s-a si culcat.
Intr-adevar, sunteti in cumpana, asemenea unei balante, intre bucuriile si tristetile voastre.
Numai cand sunteti golit de voi insiva, talerele sunt nemiscate si in echilibru.
Cand, insa, paznicul comorii va va ridica spre a-si cantari aurul si argintul, va trebui ca bucuria sau tristetea voastra sa se ridice ori sa se scoboare.””

Kahlil Gibran, Profetul

Capitolul VIII – Vorbeste-ne despre Bucurie si despre Tristete

 

musafiri (Atena)

Filed under: atena — ioanadehillerin @ 9:09 am

„Dragii mei,

Ce bine! Avem musafiri. Si nu orice fel de musafiri, ci unii nepoftiti si cu desavarsire nedoriti. S-au prezentat la usa aseara, destul de tarziu, ca la ora aia cica venise trenul lor. Patru bucati – mama, tata si cei doi copii, veniti direct de la gara, niste veri de-ai mei pe care nu I-am vazut de vreo 4 sau 5 ani si care nu am apucat sa dea telefon, ca au avut multe de facut inainte de plecare si s-au gandit ca oricum suntem acasa, ca unde sa fim pe o vreme ca asta. Si la cine sa fi venit ei in Bucuresti, sa o aduca pe fiica lor, care isi va face facultatea aici, deci trebuie sa-I gaseasca un loc la camin sau, cine stie, in sanul unei familii fericite si echilibrate. Aluzia asta m-am facut ca nu o pricep. Si sper sa nu insiste si sa nu devina mai expliciti, pentru ca am avut deja placerea sa constat ca fiica familiei sta cate doua ore si ceva in baie, face mofturi la mancare si parca nimic nu-I convine si nimeni nu-I intra in voie.

Ah, dar am uitat sa va povestesc ca musafirii nu au venit cu mana goala. Am primit 10 litri de must, dintre care doi sunt acum imprastiati peste tot in frigiderul nostru, ca a explodat una dintre sticle, o gaina vie, cu care nu m-am hatarat inca ce sa fac, daca sa o cresc sau sa o fac cadou, ca de taiat nici nu poate fi vorba, nu as fi in stare! In plus, mai avem si un sac de ceapa si unul plin cu nuci pe care va trebui sa le curat.

Si ca si cum nu ar fi fost suficient ca au venit fara sa anunte si s-au instalat aici ca la ei acasa, a trebuit sa mai suportam si vizionarea unui meci de fotbal care se transmitea la televizor. Ce sa zic!? Bineinteles un meci extrem de important, care nu putea fi ratat. Si nu au lipsit nici pungile cu seminte si berile neaparat reci, fluieraturile si urletele de bucurie. Sotul si fiul meu se uitau usor uimiti la cei doi musafiri de sex masculin, tata si fiu, capabili sa se bucure cu toata fiinta la suturile reusite de jucatorii lor favoriti, si asta dupa un drum de vreo 11 ore cu trenul si dupa ce au carat si saci cu ceapa si nuci prin toata Capitala. Doamne, si eu spuneam ca imi place sa primesc musafiri! Dar oamenii se mai schimba, nu?

vă pup,

Atena”

 

sah mat Iunie 26, 2008

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 9:14 pm

o poezie a savianei stanescu

a fost inclusa intr-un spectacol (proscrisa) facut la maguy, pe vremea teatrului garaj

azi asta m-a obsedat… atat!:)

si imi pare rau ca nu e scrisa de mine, dar imi pare bine ca a scris-o, totusi, cineva


„Clara avea trupul in carouri

asa ca il impartise il numerotase

A5 B3 C7 I9 era

patratelul lui favorit

acolo-si depunea dimineata de dimineata

sarutarile amintirile soaptele

acolo se crease un morman

de sarutari murdare adica istovite uzate incapabile

de a se repeta el era inventiv

dar nu putea renunta la I9

apoi B7 devenise locul

in care se odihnea dup-o mutare

indrazneata foarte la C5

si mai era coltul celest A1

unde se-nghesuiau ingerii chibitii mortii

de curiozitate sa vada ce va urma

dupa celebrul atac la B7

nu castiga nimeni nu va imaginati

ca era o batalie obisnuita

Clara avea probleme cand se-amoreza

carourile se estompau pana la disparitie

el o parasea indignat

de intreruperea partidei ea plangea

ingerii radeau si-ntr-un tarziu

se hotarau sa se joace pe trupul Clarei

trasand linii desenand

carouri”

 

trezit, cafea si muzica

Filed under: Diverse — ioanadehillerin @ 9:28 am