Blog de Hillerin

Atena reloaded si un subiect fierbinte – bananele! Iunie 4, 2008

Filed under: atena — ioanadehillerin @ 3:54 pm

„Dragii mei,

 

Astăzi am petrecut 3 ore şi 40 de minute în supermarketul de la colţ. Nu, nu era coadă, nici vorbă, şi nici nu am facut cumpărături pentru următoarele şase luni! Nu m-am hotărât ce şampon să iau! Bine, asta doar timp de vreo oră, da’ oricum mi se pare cam mult!

Da’ ştiţi cum? Stăteam în faţa raftului cu sticle de şampon şi eram paralizată de neputinţă. Incapabilă să iau o decizie! Nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul! Bineînţeles că până la urmă m-am dezmeticit, asta pentru că veniseră trei dintre angajatele magazinului care mă supravegheau, probabil, să nu strecor aşa, din neatenţie, câteva şampoane în geantă. Oricum, după o luptă pe viaţă şi pe moarte cu ditamai raftul, am ales şamponul pe care îl iau de obicei, măcar ştiu la ce să mă aştept de la el! Ar fi trebuit să cumpăr şi un balsam, dar eram deja foarte obosită şi am hotărât să las această activitate pentru o altă zi, mai ales că mai aveam puţin acasă, pe fundul unei sticle.

În fine, după ce am reuşit să mă desprind de periculosul raft dedicat zecilor de tipuri de şampon, am păţit altă nenorocire! Deja mă grăbeam foarte tare! Şi cum mă plimbam eu aşa, bezmetică, prin supermarket, cu lista de cumpărături în mână şi din ce în ce mai stresată din cauza ceasului, am nimerit, inevitabil, în dreptul raionului de fructe. Offff, iar era ofertă la banane! Doamne, ce multe erau! Superbe! Şi mai erau şi la un preţ incredibil de mic! Mie cel mai mult îmi place să cumpăr banane. De fiecare dată când îmi fac planul cu ce am de cumpărat, primele de care îmi amintesc sunt bananele, dar şi primele pe care le tai de pe listă. Pentru că la noi în casă nimeni nu mănâncă banane!

Cu toate astea, nu ştiu ce mi se întâmplă când ajung în faţa bananelor, dar simt că o iau razna! Memoria afectivă îmi este brusc deşteptată de imaginea unei banane verzi. Îmi amintesc cum, în copilărie, am aşteptat să se coacă o banană. O cumpărase mama, după vreo două ore de stat la coadă. Mi-a explicat că, de fapt, bananele sunt galbene şi că-s mai bune coapte. Am pus-o pe fereastră şi o vizitam cu sufletul la gură de cîteva ori pe zi. După o săptămînă s-a veştejit. Am mîncat-o aşa. Am hotărît atunci că bananele nu-s cine ştie ce chestie. Cu toate astea, şi cu toate că nimeni la noi în casă nu mănâncă banane, am realizat ca fructele astea au o putere incredibilă asupra mea. Nu le mănânc, dar îmi place să ştiu că avem!

 

Cu drag,

Atena”

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s