Blog de Hillerin

Cutia cu cercei Iunie 10, 2008

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 10:55 am

… daca ai fi avut curiozitatea sa-i cauti in poseta, ai fi descoperit, pe langa nelipsitele truse de farduri si manichiura (rar folosite), pe langa agenda, tigari, briceag, o carte de Isbel Allende sau Saramago sau Eco sau, hai sa zicem… Ian McEwan sau Rushdie, o mica cutie argintie de carton, ca acelea pe care ti le ofera orice vanzatoare de bijuterii atunci cand cumperi cea mai ieftina pereche de cercei. O cutie mica, numai buna de tinut cu doua degete. Inauntru… cateva (vreo cinci) perechi de cercei de argint ieftini, mici, cu figuri de animale, simpli-rotunzi, cu forme geometrice… si in tot cazul foarte putin batatori la ochi. Erau cercei de toata ziua. De „zi de zi”. Nesofisticati si… Doamne fereste, pentru o alta zi!

Ai fi crezut, poate, ca e cocheta sau excentrica, ca are cate 5 gauri in fiecare ureche sau ca nu se poate desparti de cerceii ei de cand era copil…

Ai fi putut crede…

Eroare!

Mica cutie argintie a fost prima care a disparut din geanta ei atunci cand el a plecat.

Dar nu! Sa nu crezi ca erau de la el!

Erau doar… din cauza lui. Sigur, daca el ar fi aici, ar spune ca „din cauza ei”, ca „a meritat” totul, ca l-a „provocat”.

Traise fain si unii ar spune „sanatos”. A descoperit, insa, la un moment dat in viata, ca sunt incredibil de multe femei care traiesc asa… cu o „mica cutie de cercei” de schimb, sau orice altceva „de urgenta” in geanta.

Au trecut cativa ani de atunci. Si e in aceeasi situatie! De fapt, el s-a intors, iar ea a renuntat la cutiuta aia patetica. Acum are doar o minuscula pereche de cercei ascunsa intr-un colt al portofelului si se roaga zi de zi sa nu o mai scoata vreodata de acolo asa… cand isi pierde cerceii sufocata de lacrimi, de mainile lui care nu mai gandesc, de lipsa de speranta si de teama ca, daca nu o omoara nici acum, de data asta o sa se omoare singura.

p.s. e un post cu adresa exacta, scris pentru o prietena careia nu am sa-i dau numele. pentru ca, indiferent cat de destepti si de cititi suntem, unele lucruri nu le intelegem decat daca le traim pe pielea noastra sau daca facem constant un exercitiu poate ca nu simplu, dar util: acela de a nu judeca si de a nu cataloga oamenii in functie de lucrurile pe care noi le credem juste si de a nu trage concluzia ca daca unui om ii moare un copil este pentru ca „a meritat-o”, sau daca mananca bataie de la omul de langa el si totusi nu il paraseste e pentru ca „ii place” sa traiasca asa. iarta-ma, te rog, draga mea, daca doare ce scriu. desi stiu sigur ca zambesti acum, cand citesti:). sunt acolo unde vrei, cand vrei, si mai ales cand ai nevoie – si asta stii deja! nu, evident ca nu sunt de acord cu ce traiesti, dar stiu ca ai sa iesi din asta cu capul sus, exact atunci cand ai sa poti, nu atunci cand cred altii ca trebuie sa poti. cu draaaaaaaaag:)

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s