Blog de Hillerin

A doua sansa Iunie 30, 2009

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 12:00 am

De cateva saptamani ma gandesc aproape obsesiv la aceasta „spinoasa problema”: e vreo treaba inteligenta, folositoare cuiva sau rupta in vreun fel din rai  sa acorzi o „a doua sansa”!?

Acum, cand scriu, imi vin in cap zeci de ocazii in care am facut-o. Desi eu chiar acum, cand scriu, incerc sa gasesc cateva ocazii in care mi s-a acordat. Cu siguranta ca sunt… doar ca nu le gasesc eu acum, asa cum de ceva timp nu gasesc nici macar o pereche de cercei, o carte, o geanta sau sandalele pe care le caut. Nu gasesc nimic!

Nu gasesc timp sa-mi pun lucrurile in ordine! Nu gasesc numere in agenda de telefon, desi stiu sigur ca le am! Nu gasesc cuvintele pe care le caut de cate ori ma apuc sa scriu aici! Nu gasesc cartea pe care o citeam inainte sa intru pentru un minut in baie! Nu gasesc statia de metrou! Nu gasesc nimic in propria geanta! Nu-mi gasesc mobilele, pentru ca am inceput sa le uit acasa cam des pe amandoua! Nu gasesc locul in care mi-am parcat masina! Nu gasesc nicio solutie sa mai am incredere in oameni care mi-au cam „tras-o”!  Nu gasesc puterea sa zambesc si sa mai las o data de la mine! Nu o mai gasesc!

In ultimele luni m-am intalnit cu situatii de viata… hai sa zic serioase. Nimic de netrecut, nimic de nerezolvat, slava Domnului! Si de fiecare data dupa ce am reusit sa le traversez, sa trag aer in piept si sa „cuget”, mi-am dat seama ca nu e loc de mirari. Fie mai fusesem in aceleasi situatii (aproximativ), cu aceiasi oameni (si aici nu prea e loc de aproximari), fie ma asteptam, aveam toate semnele ca asa se va intampla si nu faceam, parca, decat sa ma incapatanez sa le dau ocazia sa „confirme”. Jalnice confirmari.

Am scris asta pentru ca am, de fapt, foarte multa treaba! Si pentru ca sper ca nu am sa ma mai gandesc atat de mult la oamenii la care ma gandesc in ultimul timp fara sa reusesc sa inteleg ce ii face sa fie cum sunt sau daca lor nu le e greu sa fie asa cum sunt. Sincer, vreau sa nu ma mai gandesc deloc la ei! Si nici nu am sa le mai caut scuze, astfel incat sa le acord a zecea oara „a doua sansa”!

Mananc cirese! Multe! Si… visez cirese! Multe! Si mai mult de atat acum nici nu-mi doresc!:P

 

LOST END FOUND Iunie 5, 2009

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 11:31 pm

Asa se numeste noul album Urma.
I-am vazut acum trei ani in concert si am tot urmarit sa aflu unde si cand mai canta. Sunt putine trupele pe care imi doresc atat de mult sa le revad si ale caror urme le caut constant pe net de atat de mult timp – trei ani.
Au cantat aseara peste 2 ore in Silver Church, dupa ce nu mai cantasera trei ani in Bucuresti. IMPECABIL!!!
Daca ii stiti, nu am sa intru in amanunte ca sa nu va fac in ciuda, iar daca nu ii stiti, poate sunteti curiosi si ii cautati. Rock alternativ – asta ca sa stiti si daca mai porniti sau nu cautarea. Dar eu cred ca e imposibil sa nu va placa macar o piesa de-a lor.

Pentru mine au fost si acum trei ani si vad ca raman un exemplu de profesionalism. Stiu ca suna tampit, dar am plecat cu atat de multe in minte de la concertul lor incat am nevoie de ceva timp sa-mi pun gandurile in ordine.

Cu atat mai mult cu cat numai de ganduri in plus nu aveam nevoie:))

Le iau pe rand si probabil pana la urma am sa le descalcesc. Probabil. La urma urmei, am tot timpul din lume!