Blog de Hillerin

A doua sansa Iunie 30, 2009

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 12:00 am

De cateva saptamani ma gandesc aproape obsesiv la aceasta „spinoasa problema”: e vreo treaba inteligenta, folositoare cuiva sau rupta in vreun fel din rai  sa acorzi o „a doua sansa”!?

Acum, cand scriu, imi vin in cap zeci de ocazii in care am facut-o. Desi eu chiar acum, cand scriu, incerc sa gasesc cateva ocazii in care mi s-a acordat. Cu siguranta ca sunt… doar ca nu le gasesc eu acum, asa cum de ceva timp nu gasesc nici macar o pereche de cercei, o carte, o geanta sau sandalele pe care le caut. Nu gasesc nimic!

Nu gasesc timp sa-mi pun lucrurile in ordine! Nu gasesc numere in agenda de telefon, desi stiu sigur ca le am! Nu gasesc cuvintele pe care le caut de cate ori ma apuc sa scriu aici! Nu gasesc cartea pe care o citeam inainte sa intru pentru un minut in baie! Nu gasesc statia de metrou! Nu gasesc nimic in propria geanta! Nu-mi gasesc mobilele, pentru ca am inceput sa le uit acasa cam des pe amandoua! Nu gasesc locul in care mi-am parcat masina! Nu gasesc nicio solutie sa mai am incredere in oameni care mi-au cam „tras-o”!  Nu gasesc puterea sa zambesc si sa mai las o data de la mine! Nu o mai gasesc!

In ultimele luni m-am intalnit cu situatii de viata… hai sa zic serioase. Nimic de netrecut, nimic de nerezolvat, slava Domnului! Si de fiecare data dupa ce am reusit sa le traversez, sa trag aer in piept si sa „cuget”, mi-am dat seama ca nu e loc de mirari. Fie mai fusesem in aceleasi situatii (aproximativ), cu aceiasi oameni (si aici nu prea e loc de aproximari), fie ma asteptam, aveam toate semnele ca asa se va intampla si nu faceam, parca, decat sa ma incapatanez sa le dau ocazia sa „confirme”. Jalnice confirmari.

Am scris asta pentru ca am, de fapt, foarte multa treaba! Si pentru ca sper ca nu am sa ma mai gandesc atat de mult la oamenii la care ma gandesc in ultimul timp fara sa reusesc sa inteleg ce ii face sa fie cum sunt sau daca lor nu le e greu sa fie asa cum sunt. Sincer, vreau sa nu ma mai gandesc deloc la ei! Si nici nu am sa le mai caut scuze, astfel incat sa le acord a zecea oara „a doua sansa”!

Mananc cirese! Multe! Si… visez cirese! Multe! Si mai mult de atat acum nici nu-mi doresc!:P

Anunțuri
 

12 Responses to “A doua sansa”

  1. Robintel Says:

    Când eram mai tânăr făcea de-astea. Acum nu. M-am lecuit.

    • ioanadehillerin Says:

      @ robintel: nu ca n-as fi avut ce sa-ti raspund, dar nu am inteles exact de care de-astea faceai. Altfel…esti mai tanar decat mine si inteleg ca ai invatat o lectie pretioasa! cum ai reusit?:P:)

  2. Robintel Says:

    :)) Când eram mai tinerel (pueril, adică) iertam şi eu, dădeam a doua, a treia şi a X+1 şansă. Acum nu. Pentru că am învăţat că iubirea nu merge chiar aşa. :)) Lecţia am învăţat-o de voie, de nvoie… :))

    • ioanadehillerin Says:

      @ robintel
      poate asta s-a inteles din ce am scris… dar nu despre iubire era vorba. sau… nu despre vreo poveste de iubire. e vorba despre relatiile cu oameni care imi sunt apropiati, despre legaturi de sange, despre iubire la modul putin mai general, un fel de „iubeste-ti aproapele”. in niciun caz ceva… romantic:)
      mda… acum ca te-am lamurit:)), nu pot decat sa ma repet: bravo tie!
      eu am ramas puerilaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
      dar jur ca fac eforturi sa remediaez situatia!!!

      • Robintel Says:

        Extrapolând cele spuse de mine, iubirea, la modul general, nu merge aşa decât în cazul legăturilor de sânge. Dar nici iertarea aia nu trebuie să vină necondiţşionat ci doar atunci când simţi că omul cu pricina vrea să se redreseze.

        Bănuiesc că ai intuiţie feminină. Foloseşte-o. 😉

        Oricum, îţi spun cu certitudine că nu trebuie să faci eforturi pentru a scăpa de asta. =)) Când îţi vei găsi naşul vei vedea că nu ai de ales şi va deveni un mecanism automat. =)) Nu te bucura prea tare, totuşi… Chestia asta vine cu un preţ…

  3. afi Says:

    Poate ca e o traba buna sa acorzi o a doua sansa… poate ca treba asta e buna pt tine… iti poti spune ca tu ai incercat, ai facut ce ai crezut ca e bine, ai crezut in oameni, in capacitatea lor de schimbare, in putinta lor de a vedea ca tu iti dai silinta….

    dar uneori nu vad ei – cei vizati – dar te-ai gandit ca poate vad altii? care astfel te vor cunoaste mai bine si data viitoare cand poate vei avea nevoie de o sansa (o a doua sansa) ti-o vor acorda? Poate e un fel de „pay it forward” …

    te-ai gandit ca acorzi a doua sansa pentru ca asa esti tu facuta – sa ai incredere, sa crezi in schimbare, sa speri ….

  4. afi Says:

    pana cand simti ca nu mai poti… ceva din tine va spune STOP – iar daca asta nu se intampla inseamna, ca da, crezi in oameni – crezi ca se pot schimba …

    dar… cred ca nepasarea lor va inchde robinetul celei de-a „n”-a sanse

    • ioanadehillerin Says:

      @ afi
      🙂 da. eu sunt atat de incapatanata incat, chiar si dupa ce „ceva din mine spune STOP”, o tin gaia matzu…:))

  5. afi Says:

    eu zic ca e BINE… si asta trebuie sa-ti faca BINE!!!

    esti un om cum putini mai sunt… un om-copil, un om pe care multi il considera naiv

    da eu zic ca e BINE, probabil pentru ca si eu sunt naiva :).

    • ioanadehillerin Says:

      aaaaa….. ce fain mi-ai scris!!! asta mi-a facut bine de tot! merci!:)

      • afi Says:

        ma bucur…

        pb ca si tu acordand o noua sansa faci bine altora si nu ceri nimic in schimb, asta inseamna ca-i iubesti neconditionat

        in fine – pb ca as putea scrie si scrie … darcred ca e bine sa ma opresc aici 🙂 cat inca iti face bine :))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s