Blog de Hillerin

Trecut, prezent, viitor Iulie 10, 2009

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 1:38 am

Sau, altfel spus, „toate-s vechi… si noua toate!”

Sigur ca nu-mi imaginez si nu am sa ma incapatanez sa tratez cu seriozitate cele trei notiuni expuse in titlu. E noapte. Am de lucru. Sunt obosita, dar ma bucur ca am de lucru. In jurul meu vad cum tot mai multi oameni nu mai pot face mofturi ca muncesc la 1:15 noaptea… Nu mai fac niciun moft, la drept vorbind, pentru ca isi pierd job-urile. Odata cu ele… multe… Asa ca nici nu-mi trece prin cap sa fac vreun moft!!! Ok. Dar am sa las deoparte si acest subiect serios, al naibii de serios, pentru ca oricum nu am o rezolvare pentru el.

Am inceput sa scriu plecand de la ceva… hai sa zic concret… un lucru pe care nu l-am cautat, l-am descoperit pur si simplu. Si care a redesteptat in mine, in ordine: toata furia, toate frustrarile, toata uimirea furnizata de lipsa de delicatete, de grija si de pudoare a omului de langa, toata tristetea si, la final, o imensa nepasare… Mda… cred ca sunt exagerata in tot, probabil multi dintre oamenii care ma cunosc ar spune asta. Asa e. Prin urmare, si cand incepe sa nu-mi mai pese, mi se intampla tot exagerat… imens!

Cand ajung aici, la faza cu nepasarea, e cel mai greu. Si pana si faptul ca spun lucrul asta ma intristeaza. Pentru ca urmatorul gand, intr-o ordine logica, ar suna cam asa: „a cata oara sunt aici?”. Si incep sa-mi depan viata de la un punct incoace sa reinspectez toate gafele, toate fisurile, toate prapastiile…

Cu unele m-am impacat, cu altele inca negociez, altele sunt cicatrici fine si aproape insesizabile.

Ma gandesc ca atunci cand imi e dor de o alta bucata din viata mea, trecuta, omul pe umarul caruia imi culc acum capul seara de seara nu trebuie sa afle. Pentru ca lucrurile nu se intorc inapoi decat foarte rar si cam degeaba. Si pentru ca fiecare are un trecut numai al lui, avem eventual un prezent comun pe care e pacat sa-l murdarim cu gesturi mici, ieftine si penibile, si un viitor care habar nu avem cum va arata.

Eu nu mai am frici legate de viitor de cateva luni bune, datorita unuia dintre prietenii mei buni. De cate ori ma gandesc la ce va fi si se formeaza timid in cap cuvantul „viitor” zambesc si imi repet cuvintele lui ca un copil care si-a invatat foarte bine lectia „da, da, stiu, trebuie sa fiu curioasa de ce imi va aduce si sa ma bucur, pentru ca precis viitorul vine cu surprize faine pentru mine”.

Eh… ia uite cat am scris! Vad ca am rezolvat cat de cat trecutul, cu viitorul nu am de ce sa-mi fac griji, iar prezentul tocmai s-a decis singur din cateva impunsaturi pe tastatura http://www.                            .com

Noh, asta e! Povestea cu picatura care umple paharul o las pentru o alta noapte alba.:)

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s