Blog de Hillerin

Dincolo Iulie 15, 2009

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 10:45 pm

Dincolo de aparente sunt (ti se poate intampla cateodata in viata sa afli) oamenii. Si dincolo de oameni, tot cateodata, sunt prietenii.

Pentru mine oamenii-prieteni sunt un fel de mame. Sau de tati, in fine… E ciudat!  Nu cred ca pot gasi o comparatie „mai” precisa, mai concisa si mai cuprinzatoare decat asta. Desi exista si exceptii, in acceptiunea generala parintii sunt cei care iti vor binele intotdeauna. Si atunci cand iti aplica o corectie pentru ceea ce ei considera o greseala care te va costa scump, dar si atunci cand iti fac cadoul pe care ti-l doreai cel mai mult. Dincolo de distante, de kilometrii si de ora din noapte…

E drept ca mai nou prieteniile se consuma in ritmul nebunesc al vietii pe care o traim. Eu inca mai cred ca nu toate!

Am aflat in timp ca, atunci cand tu ai impresia ca viata e aici, cu toate imperfectiunile si greutatile ei, exista intotdeauna un “dincolo” unde totul e perfect, usor si irezistibil, seducator. Dincolo e… fara efort si totul vine de la sine pentru ca totul e facut cu placere. Dincolo e un om, un loc, o stare sau un obicei nashpa si jenant, dar care te inlocuieste cu succes. Catre dincolo zboara toate gandurile bune si tot dorul, toata bucuria si toate zambetele care aici sunt numai grimase, toata poezia care aici e doar un lung sir de propozitii scurte si formale. Dincolo e viata!

Dincolo de ceea ce iti doresti sa fii e ceea ce esti. Si dincolo de ceea ce iti doresti sa ai nu e decat ceea ce stii sa pastrezi si sa pretuiesti din ceea ce ai avut norocul sa ti se dea atunci cand ai cerut sau ai crezut ca-ti doresti.

Cand eram copil am avut diferite raspunsuri la intrebarea “ce vrei sa te faci cand ai sa fii mare”, in functie de varsta. Acum nu ma mai intreaba nimeni ce vreau sa fiu, pentru ca probabil se considera ca sunt “Ceva” sau ca oricum sunt deja mare. Dar chiar neintrebata raspund astazi, cu naivitatea care pare sa nu ma paraseasca dincolo de toate lucrurile pe care le-am trait, dincolo de toate bucatile de viata in care mi-am agatat si mi-am sfasiat sufletul, dincolo de oamenii care mi-au murit la propriu in brate si s-au pietrificat in cateva minute de parca ar fi fost dintotdeauna dincolo, ca nu vreau sa fiu altceva, atunci cand am sa fiu mare, decat DINCOLO.

Dincolo de aceste ganduri e liniste. Si dincolo de ea e doar tristete. Nu exista “de ce-uri”.

Anunțuri
 

8 Responses to “Dincolo”

  1. afi Says:

    daca poti sa traiesti prezentul ca „dincolo” e bine… dar cred ca uneori „dincolo” de infiltreaza in prezent ca o portita de evadare (fie ea amintire, visare, inchipuire)

    asta daca am reusit sa inteleg ce era de inteles 🙂

  2. ioanadehillerin Says:

    🙂
    nu stiu daca ai reusit… si atunci e doar vina mea. de fapt, nu era mare lucru de inteles, posibil sa ma fi jucat doar cu cuvintele, desi e putin probabil. oricum, suntem chit, si eu am citit de 15 ori mesajul tau si nu cred ca am inteles mare lucru…:)) dar asta nu e un motiv sa nu mai incercam, nu?:P merci ca mi-ai scris!:)

    • afi Says:

      🙂 mda

      ti-am scris pt ca mi-a placut ce/cum ai scris da…

      sa exprim mai pe larg ce cred eu despre acest „dincolo”… ?
      nu stiu daca sa o fac…

      pai era vorba de clipele in care vrem sa evadam din nelinistile/singuratatile/tristetile de azi- si atunci ne intoarcem la trecut, visam viitorul, traim inchipuirea 😛

      am zis asta ca sa nu crezi ca vb de „dincolo” ala necunoscut 🙂

      parca am fi doi copii 🙂 – ne-am gasit jucariile

      • ioanadehillerin Says:

        @ afi
        cam asa ceva
        doar ca eu vorbeam despre evadarile celuilalt, la modul general:)
        dar uite ce aproape ai fost!:P
        nu cred ca e nimic rau in asta cu joaca, doar nu deranjam vecinii, nu?:P:)

  3. ada Says:

    Imi place foarte mult ce ai scris aici!mi s-a intamplat..de cateva ori…sa-mi regasesc unele idei si ganduri in ceea ce postezi tu! foarte tare 🙂

    • ioanadehillerin Says:

      ma bucur ca e asa, desi sincer (chiar daca nu te cunosc) cred ca ti-as dori mai degraba sa nu te recunosti in ce scriu eu. bine ai venit!

  4. afi Says:

    no comment 🙂

  5. Ioana Says:

    citind blogul tau si ajungand la partea cu ”parintii si corectia ”, mi-a venit in minte un citat dintr-un film care mi-a placut si pe care ti-l recomand : ”Then she found me”. Filmul incepe cu o veche gluma evreiasca, in care se povesteste pe scurt cum un tata isi ”invata” fiul cum este viata. Textul este postat si la mine pe blog, ”lectie evreiasca se numeste” si care m-a ajutat la modul real sa deschíd foarte bine ochii. Sper sa-ti placa. Ioana M


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s