Blog de Hillerin

Am cu ce! Si daca n-am cu ce, ce? Mai 21, 2010

Filed under: Fără categorie — ioanadehillerin @ 10:40 pm

Nici macar nu stiu cui ar trebui sa-i multumesc pentru capacitatea asta de a ma adapta in orice situatie! Multumesc, oricum!

Ca mai toata lumea, traversez si eu perioada de criza in care am reusit sa fac si un copil taind sau ajustand pe zi ce trece tot mai multe de pe lista lucrurilor pe care mi le permiteam candva. Unele lucruri nu le mai fac deloc, pe altele nu le mai caut nici macar la pret redus, iar unele chiar nu ma mai intereseaza. Sigur, nu sunt nici pe departe adepta „genialelor” modificari care ni s-au promis incepand cu 1 iunie… ar fi putin sa spun ca le dezaprob, cel mai corect as spune ca mi-e sila maxim de cei despre care toata tara asta vorbeste in ultimele saptamani si care par a nu se sinchisi.

Nu asta era subiectul, insa, si stiu sigur ca sunt oameni care chiar nu mai au la ce sa renunte. Deci sunt un om fericit ca inca imi permit… sa respir.

De fapt, am impresia ca in acesta perioada imi permit mai mult decat mi-am permis vreodata.

Lui Petru, care abia a implinit 3 luni, i-am cumparat zilele trecute o pianina superba cu numai 6.000 de euro. Nasilor lui de botez am reusit in sfarsit sa le iau cadouri (nu spun ce, ca poate totusi le iau) exact cum imi doream, lui Bogdan i-am cumparat nu unul, ci trei comunicatoare noi cu numai 2.800 de lei in total, un laptop super cu 19.116 roni, un aparat foto nou a 2.500 de lei, pentru ca pe celalalt si l-a vandut cand am avut nevoie de bani, cateva haine, pantofi si sepci:P, mamei i-am luat un mini cooper s cu doar 8.500 de euro, pe tata l-am imbracat din cap pana in picioare cu numai 43.200 de lei (nu ca ar fi avut nevoie, dar de obicei nu stiu ce sa-i iau), iar restul cheltuielilor pentru prieteni, nepoti, socri, fini, bunic, unchi, matusi si oameni care imi sunt dragi nu s-au ridicat la mai mult de 583.000 roni (dar am luat enorm de multe lucruri foarte frumoase si utile). Mie mi-am luat 63 de perechi de pantofi, sandale si cizme si o pompa de bicicleta (nu spun cat am dat pe ele, pentru ca mi se pare indecent).

Ma declar mai mult decat multumita, mai ales ca totul nu mi-a luat decat vreo 3 ore! Ma simt excelent – normal… ca dupa o super sesiune de shopping!!! In plus, m-am si distrat copios vazand cate lucruri sunt in stare sa vanda si sa cumpere oamenii.

Daca nici pe tine nu te dau banii afara din casa, dar ti-ar placea sa te lauzi asa, poti sa-ti petreci cateva ore pe site-ul okazii si ai sa te simti alt om! Nu o sa-ti vina sa crezi, e gratis, nu costa nimic doar sa privesti si sa-ti imaginezi!:)

Ceea ce ma incanta, insa, cel mai mult, e ca NU am toate aceste lucruri de mai sus! Dupa ce mi-am facut socoteala ce am „cumparat”, mi-am dat seama ca nu aveam oricum unde sa le pun, ca multe ar fi trebuit spalate/calcate/sterse de praf sau supuse impozitarii – alti bani, alta distractie (deci ce bine ca nu sunt prin preajma!!!!).

Moamaaaaa, e cool chestia asta, am sa repet experienta!

Daca vrei sa-ti cumpar ceva, n-ai decat sa ceri!

Shopaholica

p.s. nu am contract cu cei de la Okazii si nu intentionez sa le fac reclama nici macar daca ma lasa sa-mi aleg ceva de pe site-ul lor:))

p.p.s. pentru Petru am sa cumpar, totusi, anul asta, o metoda de pian, daca reusesc sa strang bani! 😀 De profesor nu stiu daca o sa ma tina punga, asa ca il fac autodidact!!!

 

Inapoi… mergem inainte Mai 7, 2010

Filed under: Fără categorie — ioanadehillerin @ 10:24 am

M-am intors la radio de sambata trecuta. Ceea ce inseamna ca am plecat dimineata pe la 8, iar tot drumul pana acolo am… cam plans:). Asta nu ar trebui sa fie o surpriza pentru nimeni. Daca recitesc ultimele posturi scrise aici aproape ca nu exista niciunul in care sa spun altceva decat ca plang:)). E drept ca am mai plecat de acasa si cu alte ocazii, lasandu-l pe Petru cu tatal lui timp de cateva ore, dar sambata, cand ma intorceam oficial la lucru, mi s-a parut ca mi se darama cerul in cap. Imi place ce fac si eu mi-am dorit sa ma intorc, numai ca n-am stiut ca asta o sa-mi franga inima, chiar daca lipseam doar 4-5 ore.

Acum mi-a trecut. 🙂 Ma consider norocoasa avand atat de mult timp sa stau cu Petru si facand si ce-mi place.

Sambata ma intorc si in spectacol. Sunt sigura ca am sa plang inainte sa plecam de acasa si sa-l lasam pe Petru cu bunicii, altfel foarte priceputi si responsabili, dar dupa plans vine ras, cel putin asa se spune, asa ca sper sa fie un comedy.show bun de tot.

Inapoi, asadar, la radio, in comedy.show…

Iar finalul autocritic suna cam asa: poate ar fi fost mai bine sa ma intorc intai in jeans-ii vechi, dar uite ca asta nu mi-a iesit, ca era ceva ce depindea numai de mine:)):)):)), iar mie imi place munca in echipa! Din acest motiv incerc sa nu apar in prea multe poze alaturi de copilul meu, pentru ca ii stric bunatate de amintiri.