Blog de Hillerin

Adevarul e ca… aprilie 15, 2010

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 12:11 am

Petru doarme

– si ca am timp sa ma gandesc la el

– si ca atunci cand nu sunt cu el fac mereu lucrul asta… ma gandesc la el

– si ca atunci cand sunt cu el imi e foarte greu sa ma mai gandesc la ceva

asta e, cred eu, dragoste

si sunt recunoscatoare ca mi s-a dat

adevarul e ca… nu pot sa scriu tot adevarul, cum ar fi ca acum plang si ca azi am fost incredibil de frustrata din nou, pentru ca mi-a venit ideea tampita sa-l pun la san atunci cand nimic nu-i mai convenea si era obosit si necajit. Nu mai facusem asta de o luna, adica de cand avea el doar patru saptamani. S-a calmat brusc, i-au trecut toate supararile si a inchis ochii multumit, chiar daca nu gasise nimic de mancare si statea pur si simplu lipit cu totul de sanul meu. Mi-as fi dorit sa fie altfel. Sa fiu altfel. Pentru el.

Dar poate pentru el sunt exact ceea ce si-a dorit inainte sa vina, exact asa cum e si el pentru mine.

Si? Nu e bine? Ba da! E perfect!

Uite cum am plans iar ca proasta, degeaba!:)

Reclame
 

Pentru unii muma, pentru altii ciuma!!! martie 6, 2010

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 9:37 pm

M-am apropiat usurel de el, murmurand in gand toate rugaciunile pe care le-am invatat vreodata. El era linistit, ba chiar as putea spune impasibil… daca nu i-as fi zarit in coltul gurii, aproape imperceptibil, un mic ranjet rautacios. „Ingamfatule!” am gandit. „Esti de doar cateva zile in casa asta si ai pus stapanire pe toate gandurile mele! Cine ar fi crezut!?”
I-am intors spatele si m-am dus sa-mi incarc bateriile, promitand sa ma intorc cat de curand, cu forte proaspete.
Si… m-am intors peste 3 zile lungi, timp in care treceam pe langa el si incercam sa-l ignor! Am stiut ca asta cu ignoratul e cea mai eficienta atitudine pe care o pot avea fata de persoanele arogante sau nesimtite. Mi s-a dovedit de multe ori in viata. Acum am aplicat-o si la adresa cantarului si… functioneaza!
Azi m-am urcat vitejeste pe el dupa cateva zile, montata sa nu ma apuce pandaliile daca acul se incapataneaza sa ramana acolo unde era dupa ce am nascut, acum doua saptamani si jumatate. „Abia am nascut, am sa slabesc, nu e panica, totul e sa nu-mi pierd speranta, trebuie sa mai treaca timp… nu e nicio nenorocire, uite ca burta aproape a disparut, se mai vede doar putin, etc…”

„Yes, yes, yes!” Arata cu 2,5 kilograme mai putin! Si mai eram si imbracata!!!
Am cautat in zadar in frigider ceva bun si dulce cu care sa-mi sarbatoresc mica victorie! Nu-i nimic, merge si un iaurt cu 0 la suta grasimi:), mai ales ca mai am inca 13 kilograme in plus:)):)):)) Si, pentru ca e sambata, Bogdan are spectacol si Petru doarme linistit in balansoar, alaturi de mine, am sa beau si jumatate de pahar de vin rosu, uitandu-ma la noua mea descoperire de care m-am si indragostit: „Little People, Big World” (stiu ca e deja la sezonul 5, dar eu in ultimul timp n-am avut rabdare sa ma uit la televizor la altceva decat Antena 3).

Pe de alta parte… cred ca mai adaug jumatate de pahar de vin rosu pentru reusita lui Petru: 300 de grame in ultima saptamana, asta ne duce la un total de 4 kilograme si jumatate si 750 de grame castigate de cand am iesit din spital! Bravo! Si, orice s-ar zice, cantarul lui e mai simpatic decat al meu!:D

 

CUM ASA? februarie 24, 2010

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 1:42 pm

Unii au aflat deja, altii afla acum. Noul meu „proiect”:)) e Petru:

Am sa fiu zgarcita cu pozele:). Nu am niciun motiv, dupa cum se vede:))…dar… doar asa… Petru a implinit ieri o saptamana si mi-am petrecut tot timpul asta intrebandu-ma cum am putut trai atatia ani fara el. Cam atat! Mi-e deja dor de el, nu l-am vazut de mai mult de 7 minute!

 

FEBRA LAPTELUI februarie 3, 2010

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 2:39 pm

Am mai auzit şi eu ici şi colo, am mai şi citit despre ea… e ceva cu totul şi cu totul neplăcut, din câte înţeleg, dar trece… Am, însă, câteva nedumeriri serioase: auzisem ca „febra” asta se face DUPĂ ce naşti, nu înainte!!!

Iar eu cred că o am chiar acum, deşi mai am vreo 3 săptămâni până nasc. Cum mi-am dat seama? Mă uit la Antena3, ca de obicei, şi mă străduiesc să nu amuţesc definitiv. Un „cumătru” cu avere „fără număr” facută în urmă cu 10 ani in Germania, unde a lucrat „nu mai ţine minte ce”, este aplaudat de un mare număr de admiratori după ce a reuşit sa citească câteva fraze de pe o pagină. Cred că la finalul clasei I, când am reuşit şi eu această performanţă, or fi fost vreo doi oameni care au aplaudat la fel de însufleţiţi reuşita mea (mama şi tata). Deşi, dacă mă gândesc bine, nu aveau de ce să aplaude – e de aşteptat să fii în stare să faci lucrul ăsta la 7-8 ani, după un an de şcoală. Aşa cum e firesc să poţi număra până la 37 sau sa faci socoteli simple. Cred, însă, că „domnul” în cauză nu ştie să numere decât până la 7-8 (numărul vilelor lui construite ilegal în centrul unui oraş din România). Mai cred că habar nu are care e numărul politicienilor care i-au botezat moştenitorii, numărul dosarelor lui penale (37 – ce coincidenţă!)  sau numărul „fără număr” al celor pe care i-a furat, umilit sau cumpărat.

Acum înţeleg şi expresia asta („fără număr”) – nu înseamnă mult, infinit, ci poate însemna şi doi, trei sau patru, ideea e că se foloseşte atunci când eşti atât de analfabet încât nu ştii să numeri decât până la 1 (EU – un singur buric al Pământului).

Cînd ai ceva şcoală, dar la fel de mult tupeu ca şi „cumătrul” de mai sus, e ceva mai simplu sa cazi in derizoriu, pierzându-ţi identitatea şi devenind Greuceanu 1, Greuceanu 2, Greuceanu 3 şi apoi Greuceanu 4. Pe scurt, un personaj de basm, dar reîncarcat!!! Şi, ca sa dovedeşti că ai învăţat ceva pe parcursul acestor transformări miraculoase, numărul oamenilor pe care de la înălţimea ta de 155 de centimetri îi condamni la foame, la ruşine, la disperare, nu este „fără număr”, ci, la un calcul simplu, se ridică la peste 6 milioane de români. Hai să zicem că 5 milioane dintre ei (pensionarii) deja se obişnuiseră să stea în zilele de sărbătoare la porţile bisericilor fără să întindă mâna, dar şi fără să-şi ridice privirea, bolborosind cu lacrimi în ochi zeci de mulţumiri sincere în schimbul a 2 lei noi… Când nu e sărbătoare, îi găseşti la uşa unei patiserii sau a unui magazin de cartier – nu cerşesc, dar stau şi ei pe acolo, că oricum în casele lor e la fel de frig ca afară şi nu se ştie niciodată… De „problema” asta vom scăpa curând – până la urmă câţi dintre noi îşi vor mai permite să-şi cumere o merdenea? Şi cu cât mai puţine merdenele vândute, cu atât mai puţine patiserii!

… dar RESTUL de un milion (pentru că lui Greuceanu 4 îi dă cu virgulă, ca şi cum ar fi absolvit deja clasele primare şi ar fi în stare să facă şi socoteli complicate)… cu RESTUL ăsta de oameni disperaţi ce se întâmplă?

Greuceanu nu cred că îşi pune problema. Sau, dacă o face, îmi imaginez că e mai mult decât mulţumit. Care alt şef de guvern a mai fost în stare să implementeze în loc de proiecte, planuri şi măsuri ingenioase gândite de oameni o chestie veche de cand Lumea şi cu sonorităţi macabre – „selecţia naturală”?

Hai sa zicem că MILIONUL pleacă la ţară (aşa mă linişteşte prietena mea când o întreb cum ar putea supravieţui ei). Şi chiar funcţionează – mă liniştesc! Pentru că SINGURUL lucru pe care îmi amintesc că l-a promis actualul şef al statului în celebrele confruntări a fost legat de agricultură. Una dintre priorităţile lui, poate singura, a fost, la nivel declarativ, construirea unor centre de colectare şi prelucrare a produselor agricole (poate că nu s-a exprimat chiar aşa, dar eu spun cu cuvintele mele sărace, pentru că îmi scriu singură „discursul”). Oricum, e de bine! Dacă reuşim să dăm destul lapte, vacile de noi, putem liniştite sa trăim de pe urma lui! Nu avem încă centre de colectare, dar eu am incredere: candidatul se va ţine de cuvânt! Aşa a facut întotdeauna! Acum e prins cu ceva cumetrii şi a lăsat obloanele în jos la Palat pentru că şedinţele de spiritism se fac, de preferat, pe întuneric! Şi el stă pe întuneric!

Aşa că hai să nu mai stăm cu mâinile în sân şi să ne văicărim! Să dăm lapte, mult lapte, pentru a veni în întâmpinarea centrelor de colectare – altceva NU NE-A PROMIS!!!

p.s. Am nervi! Mi-e ciudă că oamenii ies în stradă şi stau în frig! E DEGEABA! Nu îi vede nimeni în afară de alţii ca ei (ca noi)! Mi-e ciudă că bunicul meu nu a dat drumul la caldură în apartament iarna asta, deşi mama mă linişteşte spunând „să ştii că nu e frig deloc”)! Mi-e ciudă că părinţilor mei li s-au micşorat salariile cu 60 (şaizeci) la sută şi RESTUL nu ajunge nici pentru rate! Mi-e ciudă că nu nasc odată, pentru că nu stiu cât timp mai stă lumina aprinsă la Spitalul Universitar şi mi-e frică să nasc pe întuneric!

De-asta am început să scriu cu diacritice!!!

 

On set! (Pe platourile de filmare) ianuarie 20, 2010

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 11:33 am

Eu macar am incercat…:))

Ce-a iesit? Nimic. Doar asta!!!

Nu am timp sa scriu mai mult, pentru ca filmez! Iar pentru bunul mers al lucrurilor e preferabil sa fac acest lucru stand in pat. Pana la urma o sa-mi iasa!!!:D

 

Ceva nou: concediu! ianuarie 18, 2010

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 7:19 pm

Daca ar fi sa fac o lista cu lucrurile pe care nu le suport… ar fi lunga!:))

Acum se mai adauga un punct pe lista: concediul la pat!

Mi se pare o contradictie in termeni si nu as dezvolta foarte tare subiectul. Ideea e ca nu neaparat nu am voie sa ma dau jos din pat, ci imi e foarte greu sa o fac!:)

Asa ca stau si vad filme, dorm, vad filme, dorm, citesc, dorm si vad filme la care dorm! Visez obsesiv ca nasc extrem de usor:)), asa ca, daca e sa ma iau dupa superstitii, o sa fie cam grea actiunea asta… pana la care mai avem o luna!

Sa nu cumva sa va treaca prin cap sa fiti invidiosi! Nu e cazul!!!

Sigur… ma mai dau jos din pat din cand in cand, pentru perioade scurte si o activitate care nu merita mentionata. Si cam atat!

Altfel… suntem bine:)! Dupa reactiile violente pe care le are, Petru ori iubeste la nebunie mancarea, ori o detesta. Cert e ca nu-i e indiferenta si ma anunta de fiecare data ca a observat ca mananc.

De maine ma apuc din nou de lucruri, daca mai pot.:) O sa vedem daca se poate stand in pat!:))

Atat despre noi deocamdata – nu stiu cum se face, dar stand in pat imi si vin foarte greu idei!

 

Ziua buna se cunoaste de dimineata:) decembrie 22, 2009

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 11:44 am

Astazi m-am trezit prima din casa, chiar si inaintea lui Petru (cred ca asta l-a cam luat prin surpindere, avand in vedere ca nu si-a inceput ghionturile zilnice si pline de vioiciune).

Si m-am gandit ca ar cam fi momentul sa fac ceva ce n-am mai facut de mult timp – sa scriu pe blog. Dupa doua luni si jumatate cred ca era si cazul, nu?:)

Nu o sa va pierd vremea cu lucruri intamplatoare care imi trec mie prin cap, ci am sa dau socoteala repede-repede pentru tot timpul in care am lipsit de aici. Ce-am mai facut? O-ho-ho

1. M-am ingrasat cu vreo 20 de kilograme (sper ca mai putin, dar maine merg iar la doctor si am sa aflu, nu exista scapare!!!) – chestia asta mi-a ocupat destul de mult timp… ca doar 20 de kilograme nu se „construiesc” fara timp, bani si efort, nu?

2. Am facut o burta cam atat (asta era miercurea trecuta, azi e marti, deci probabil ca am depasit-o deja):

3. M-am tot gandit ce altceva sa mai fac eu in afara de radio, spectacole, etc… si am ajuns la concluzia ca nu ar strica sa-mi pun creativitatea si timpul liber in slujba unei afaceri mici, de familie. Am gasit ideea si am inceput treaba. Am colindat toate depozitele de materiale textile, toate plapumariile si magazinele de furnituri din Bucuresti, m-am „scolit” pe internet, am cumparat tipare, accesorii (unele tocmai din State), am taiat, asamblat si cusut cateva chestii. „Treaba” e pana acum mai mult investitie (de timp si bani) si mai putin profit… dar nu e cazul sa disperam, lucrurile se vor misca mai bine de anul viitor… Zic eu!:D:)) Pana acum avem magazinul, entuziasm si idei usor diminuate ca si cantitate (dar la cote mari) si cativa clienti pe care ii numaram pe degete (oricum mult mai bine decat am estimat, avand in vedere ca ideea e destul de noua pentru multi). Oricum ar fi, imi face bine aceasta activitate, avand in vedere ca de altele oricum nu mai sunt in stare:). Imi place si ma indragostesc pe rand de fiecare portbebe pe care il fac, pe fiecare imi propun sa-l pastrez pentru Petru si am senzatia ca tocmai el va ramane fara!

4. Am condus un workshop de improvizatie pe care inca nu l-am terminat si-mi doresc sa mai fiu in stare sa „tin” ultima intalnire, poate chiar acum, de sarbatori.

5. Mi-am frecventat constiincios si neintrerupt, cu entuziasm si devotament locul de munca:)).  Anul asta, lucrez toata luna decembire la Radioul lui Mos Craciun!:P

6. Am votat dupa foarte mult timp (si activitatea asta mi-a luat mult timp, pentru ca in prealabil m-am informat mai mult de o luna, cat a tinut campania!!!)

7. Am mancat toate clementinele (multe laditze) de la Merga Image-ul din intersectie si azi, sincer, sunt in usor sevraj…

8. 9. 10… Ar mai fi cate ceva, dar s-a trezit „inamicul” si mi-e imposibil sa mai stau pe scaunul de la birou!

atat,

ioana

p.s. Petru se naste la sfarsitul lui februarie.