Blog de Hillerin

My arabian boy August 16, 2010

Filed under: Fără categorie — ioanadehillerin @ 12:42 pm

Petru are 6 luni. Azi.

Un dinte si ceva mai multe ifose decat pana acum.

A fost la mare si a suportat cu stoicism un drum de intoarcere de sapte ore si jumatate. Altfel… suntem bine! Ceea ce va dorim si voua!

Anunțuri
 

Vara mea preferata Iulie 9, 2010

Filed under: Fără categorie — ioanadehillerin @ 7:38 pm

Dintre toate verile de pana acum, cea de anul asta tinde sa devina preferata mea.

Ploua… mult!:D Stiu ca v-ati dat seama.

Dupa cateva incercari nereusite de a-i citi lui Petru povesti…  m-am potolit (deocamdata).

Nu cred ca-i place sa asculte cum casc, cum citesc, cum cant. Ii place sa ma urmareasca. De obicei, e foarte fericit cand ma vede ciopartind mere, piersici, morcovi. Sau cand indes rufe in masina de spalat. Sau acum, cand scriu si el sta la mine in brate uitandu-se fascinat la ecran si usor dezamagit la biroul asta pe care se invalmasesc telefoane, jucarii, hartii, cani, margele, pixuri, fotografii… dar NIMIC de mancare.

Si e destul de linistit cand sta langa mine in pat, bolboreseste si se joaca in timp ce eu citesc pentru mine:). Ii mai povestesc cateodata „ce s-a mai intamplat”, iar el rade in hohote, chiar daca povestea nu e una vesela.

Acum citesc „Pana te voi gasi, de John Irving. O recomand, ca pe orice alta carte semnata de el. Evident, dintre cele (4) pe care le-am citit:)).

Folosesc prea des cuvantul asta – „evident”.

Copil ingaduitor+carti faine+timp liber+ploi zilnice si temperaturi ok=destul pentru o vara frumoasa

 

Ce mai face Petru al meu!? Iunie 29, 2010

Filed under: Fără categorie — ioanadehillerin @ 4:41 pm

In primul rand le mai multumesc o data (si aici) tuturor celor (multi si dragi) care m-au sunat azi si chiar si ieri „sa-mi traiasca baiatul„.

As putea vorbi si scrie despre el zile si nopti in sir. As putea… daca el nu mi-ar ocupa tot timpul. Azi le spunem impreuna „La multi ani!” bunicilor lui Petru, pentru ca e ziua lor. Sa ne traiti, sa fiti sanatosi si sa ne scoateti si pe noi in parc! Cat mai des!!!

Iar PETRU face ce cititi aici!

 

Am cu ce! Si daca n-am cu ce, ce? Mai 21, 2010

Filed under: Fără categorie — ioanadehillerin @ 10:40 pm

Nici macar nu stiu cui ar trebui sa-i multumesc pentru capacitatea asta de a ma adapta in orice situatie! Multumesc, oricum!

Ca mai toata lumea, traversez si eu perioada de criza in care am reusit sa fac si un copil taind sau ajustand pe zi ce trece tot mai multe de pe lista lucrurilor pe care mi le permiteam candva. Unele lucruri nu le mai fac deloc, pe altele nu le mai caut nici macar la pret redus, iar unele chiar nu ma mai intereseaza. Sigur, nu sunt nici pe departe adepta „genialelor” modificari care ni s-au promis incepand cu 1 iunie… ar fi putin sa spun ca le dezaprob, cel mai corect as spune ca mi-e sila maxim de cei despre care toata tara asta vorbeste in ultimele saptamani si care par a nu se sinchisi.

Nu asta era subiectul, insa, si stiu sigur ca sunt oameni care chiar nu mai au la ce sa renunte. Deci sunt un om fericit ca inca imi permit… sa respir.

De fapt, am impresia ca in acesta perioada imi permit mai mult decat mi-am permis vreodata.

Lui Petru, care abia a implinit 3 luni, i-am cumparat zilele trecute o pianina superba cu numai 6.000 de euro. Nasilor lui de botez am reusit in sfarsit sa le iau cadouri (nu spun ce, ca poate totusi le iau) exact cum imi doream, lui Bogdan i-am cumparat nu unul, ci trei comunicatoare noi cu numai 2.800 de lei in total, un laptop super cu 19.116 roni, un aparat foto nou a 2.500 de lei, pentru ca pe celalalt si l-a vandut cand am avut nevoie de bani, cateva haine, pantofi si sepci:P, mamei i-am luat un mini cooper s cu doar 8.500 de euro, pe tata l-am imbracat din cap pana in picioare cu numai 43.200 de lei (nu ca ar fi avut nevoie, dar de obicei nu stiu ce sa-i iau), iar restul cheltuielilor pentru prieteni, nepoti, socri, fini, bunic, unchi, matusi si oameni care imi sunt dragi nu s-au ridicat la mai mult de 583.000 roni (dar am luat enorm de multe lucruri foarte frumoase si utile). Mie mi-am luat 63 de perechi de pantofi, sandale si cizme si o pompa de bicicleta (nu spun cat am dat pe ele, pentru ca mi se pare indecent).

Ma declar mai mult decat multumita, mai ales ca totul nu mi-a luat decat vreo 3 ore! Ma simt excelent – normal… ca dupa o super sesiune de shopping!!! In plus, m-am si distrat copios vazand cate lucruri sunt in stare sa vanda si sa cumpere oamenii.

Daca nici pe tine nu te dau banii afara din casa, dar ti-ar placea sa te lauzi asa, poti sa-ti petreci cateva ore pe site-ul okazii si ai sa te simti alt om! Nu o sa-ti vina sa crezi, e gratis, nu costa nimic doar sa privesti si sa-ti imaginezi!:)

Ceea ce ma incanta, insa, cel mai mult, e ca NU am toate aceste lucruri de mai sus! Dupa ce mi-am facut socoteala ce am „cumparat”, mi-am dat seama ca nu aveam oricum unde sa le pun, ca multe ar fi trebuit spalate/calcate/sterse de praf sau supuse impozitarii – alti bani, alta distractie (deci ce bine ca nu sunt prin preajma!!!!).

Moamaaaaa, e cool chestia asta, am sa repet experienta!

Daca vrei sa-ti cumpar ceva, n-ai decat sa ceri!

Shopaholica

p.s. nu am contract cu cei de la Okazii si nu intentionez sa le fac reclama nici macar daca ma lasa sa-mi aleg ceva de pe site-ul lor:))

p.p.s. pentru Petru am sa cumpar, totusi, anul asta, o metoda de pian, daca reusesc sa strang bani! 😀 De profesor nu stiu daca o sa ma tina punga, asa ca il fac autodidact!!!

 

Inapoi… mergem inainte Mai 7, 2010

Filed under: Fără categorie — ioanadehillerin @ 10:24 am

M-am intors la radio de sambata trecuta. Ceea ce inseamna ca am plecat dimineata pe la 8, iar tot drumul pana acolo am… cam plans:). Asta nu ar trebui sa fie o surpriza pentru nimeni. Daca recitesc ultimele posturi scrise aici aproape ca nu exista niciunul in care sa spun altceva decat ca plang:)). E drept ca am mai plecat de acasa si cu alte ocazii, lasandu-l pe Petru cu tatal lui timp de cateva ore, dar sambata, cand ma intorceam oficial la lucru, mi s-a parut ca mi se darama cerul in cap. Imi place ce fac si eu mi-am dorit sa ma intorc, numai ca n-am stiut ca asta o sa-mi franga inima, chiar daca lipseam doar 4-5 ore.

Acum mi-a trecut. 🙂 Ma consider norocoasa avand atat de mult timp sa stau cu Petru si facand si ce-mi place.

Sambata ma intorc si in spectacol. Sunt sigura ca am sa plang inainte sa plecam de acasa si sa-l lasam pe Petru cu bunicii, altfel foarte priceputi si responsabili, dar dupa plans vine ras, cel putin asa se spune, asa ca sper sa fie un comedy.show bun de tot.

Inapoi, asadar, la radio, in comedy.show…

Iar finalul autocritic suna cam asa: poate ar fi fost mai bine sa ma intorc intai in jeans-ii vechi, dar uite ca asta nu mi-a iesit, ca era ceva ce depindea numai de mine:)):)):)), iar mie imi place munca in echipa! Din acest motiv incerc sa nu apar in prea multe poze alaturi de copilul meu, pentru ca ii stric bunatate de amintiri.

 

Adevarul e ca… Aprilie 15, 2010

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 12:11 am

Petru doarme

– si ca am timp sa ma gandesc la el

– si ca atunci cand nu sunt cu el fac mereu lucrul asta… ma gandesc la el

– si ca atunci cand sunt cu el imi e foarte greu sa ma mai gandesc la ceva

asta e, cred eu, dragoste

si sunt recunoscatoare ca mi s-a dat

adevarul e ca… nu pot sa scriu tot adevarul, cum ar fi ca acum plang si ca azi am fost incredibil de frustrata din nou, pentru ca mi-a venit ideea tampita sa-l pun la san atunci cand nimic nu-i mai convenea si era obosit si necajit. Nu mai facusem asta de o luna, adica de cand avea el doar patru saptamani. S-a calmat brusc, i-au trecut toate supararile si a inchis ochii multumit, chiar daca nu gasise nimic de mancare si statea pur si simplu lipit cu totul de sanul meu. Mi-as fi dorit sa fie altfel. Sa fiu altfel. Pentru el.

Dar poate pentru el sunt exact ceea ce si-a dorit inainte sa vina, exact asa cum e si el pentru mine.

Si? Nu e bine? Ba da! E perfect!

Uite cum am plans iar ca proasta, degeaba!:)

 

Pentru unii muma, pentru altii ciuma!!! Martie 6, 2010

Filed under: 1 — ioanadehillerin @ 9:37 pm

M-am apropiat usurel de el, murmurand in gand toate rugaciunile pe care le-am invatat vreodata. El era linistit, ba chiar as putea spune impasibil… daca nu i-as fi zarit in coltul gurii, aproape imperceptibil, un mic ranjet rautacios. „Ingamfatule!” am gandit. „Esti de doar cateva zile in casa asta si ai pus stapanire pe toate gandurile mele! Cine ar fi crezut!?”
I-am intors spatele si m-am dus sa-mi incarc bateriile, promitand sa ma intorc cat de curand, cu forte proaspete.
Si… m-am intors peste 3 zile lungi, timp in care treceam pe langa el si incercam sa-l ignor! Am stiut ca asta cu ignoratul e cea mai eficienta atitudine pe care o pot avea fata de persoanele arogante sau nesimtite. Mi s-a dovedit de multe ori in viata. Acum am aplicat-o si la adresa cantarului si… functioneaza!
Azi m-am urcat vitejeste pe el dupa cateva zile, montata sa nu ma apuce pandaliile daca acul se incapataneaza sa ramana acolo unde era dupa ce am nascut, acum doua saptamani si jumatate. „Abia am nascut, am sa slabesc, nu e panica, totul e sa nu-mi pierd speranta, trebuie sa mai treaca timp… nu e nicio nenorocire, uite ca burta aproape a disparut, se mai vede doar putin, etc…”

„Yes, yes, yes!” Arata cu 2,5 kilograme mai putin! Si mai eram si imbracata!!!
Am cautat in zadar in frigider ceva bun si dulce cu care sa-mi sarbatoresc mica victorie! Nu-i nimic, merge si un iaurt cu 0 la suta grasimi:), mai ales ca mai am inca 13 kilograme in plus:)):)):)) Si, pentru ca e sambata, Bogdan are spectacol si Petru doarme linistit in balansoar, alaturi de mine, am sa beau si jumatate de pahar de vin rosu, uitandu-ma la noua mea descoperire de care m-am si indragostit: „Little People, Big World” (stiu ca e deja la sezonul 5, dar eu in ultimul timp n-am avut rabdare sa ma uit la televizor la altceva decat Antena 3).

Pe de alta parte… cred ca mai adaug jumatate de pahar de vin rosu pentru reusita lui Petru: 300 de grame in ultima saptamana, asta ne duce la un total de 4 kilograme si jumatate si 750 de grame castigate de cand am iesit din spital! Bravo! Si, orice s-ar zice, cantarul lui e mai simpatic decat al meu!:D