– Petru doarme
– si ca am timp sa ma gandesc la el
– si ca atunci cand nu sunt cu el fac mereu lucrul asta… ma gandesc la el
– si ca atunci cand sunt cu el imi e foarte greu sa ma mai gandesc la ceva
asta e, cred eu, dragoste
si sunt recunoscatoare ca mi s-a dat
adevarul e ca… nu pot sa scriu tot adevarul, cum ar fi ca acum plang si ca azi am fost incredibil de frustrata din nou, pentru ca mi-a venit ideea tampita sa-l pun la san atunci cand nimic nu-i mai convenea si era obosit si necajit. Nu mai facusem asta de o luna, adica de cand avea el doar patru saptamani. S-a calmat brusc, i-au trecut toate supararile si a inchis ochii multumit, chiar daca nu gasise nimic de mancare si statea pur si simplu lipit cu totul de sanul meu. Mi-as fi dorit sa fie altfel. Sa fiu altfel. Pentru el.
Dar poate pentru el sunt exact ceea ce si-a dorit inainte sa vina, exact asa cum e si el pentru mine.
Si? Nu e bine? Ba da! E perfect!
Uite cum am plans iar ca proasta, degeaba!:)
Blog de Hillerin 
Comentarii recente