Doua femei superbe pe care le ascult cu placere (ma rog, la drept vorbind, e un fel de a spune). Dar au prea mare dreptate pentru a trece nebagate in seama:
Lipsesc cateva zile, in care am sa exersez ceva important pentru mine: sa vad lumea prin ochii copilului meu! Daca vad minuni, ceea ce e… nu posibil, ci probabil, va tin la curent!:P
Imi doresc o casa. Un anumit fel de casa. Una suta la suta handmade. Seamana putin cu cea de aici, cate putin cu cele de aici sau din filmulet si ceva-ceva cu cea ale carei (multe) poze le gasiti aici. Cea din urma este prima casa din cob construita in Romania. E facuta de doi oameni foarte faini, Ileana si Boby, pe care i-am cunoscut anul trecut.
Cum? Am mers cateva sute de kilometri pana pe Cheile Nerei, special ca sa vad „minunea”, pe care o vazusem pana atunci doar in cateva fotografii pe internet. Si imi doream sa-i cunosc, asa cum iti doresti sa cunosti oameni cu care imparti aceeasi pasiune sau un acelasi vis. Calzi, primitori, la fel ca si „bijuteria” pe care o construisera in cativa ani.
Calzi – ca si ceaiul de cimbrisor pe care l-am baut in curtea casutei lor. Primitori – intr-atat incat ne-au oferit casa lor pentru o noapte, desi ei ar fi trebuit sa doarma in alta parte. Am refuzat, pentru ca era „prea mult”, „prea fain”, „prea deodata”.
Cativa ani, pentru ca nu au facut numai asta.
Vazusem multe, foarte multe filme pe internet legate de casele de cob. Imi comandasem o carte scrisa de „taticul” caselor de cob din lume, Ianto Evans. Din carte recunosc ca nu ma asteptam sa aflu prea multe, dar m-am inselat – e o carte adevarata care a meritat toti banii si toata asteptarea mea (n-am rabdare deloc, asa ca asta a fost o proba foarte dura). Mi-ar fi placut sa merg la unul dintre workshop-urile lui din Europa (pentru ca era mai aproape), dar era foarte scump. Aveam computerul plin cu filme si fotografii legate de acelasi vis (fotografiile sunt de pe internetm dar ma jenez sa le postez fara sa cer acceptul proprietarilor, si daca as face asta, ar dura o vesnicie pana as scrie postul). Doar ca… nu stiam cum, cat de greu, cat de solicitant si cat de fain e sa lucrezi cu adevarat la o astfel de casa.
Sansa sa aflu toate astea am primit-o tot de la Ileana si Boby. Am stat impreuna o saptamana la Bradulet, unde ei supervizau construirea unei astfel de case. Supervizau inseamna ca munceau, de fapt, cot la cot cu muncitorii, de dimineata pana seara. Pentru ca… e foarte greu sa te abtii:))
Am lucrat si eu putin. Fericita. Pentru ca faceam exact ce-mi doream, indiferent cat era de greu fizic.
Casele astea, ca cea pe care si eu am sa o am intr-o zi, sunt construite cu bucurie, si asta cred ca le face atat de prietenoase, speciale si, din pacate, atat de rare!
In fine, pentru ca simt ca trebuie sa inchei, desi as putea vorbi ore despre acest subiect, Ileana si Boby fac in octombrie, la Bradulet, in judetul Arges, o serie de cateva workshop-uri de cate o saptamana.
pentru cei care stiu… nu au rost lamuririle!
pentru cei care nu stiu… titlul e numele unui album Faith no More lansat in 1995.
Faith No More a revenit dupa tzshpe ani de pauza. Au cantat sambata la Bucuresti. Cu Mike Patton vocal, desigur! Uitasem si cum l-am descoperit si cat de mult (dar cand zic mult, cititi aproape ENORM) imi place. El. Intreg. E considerat unul dintre cei mai versatili si mai prolifici muzicieni ai lumii.
Dupa parerea mea, poate fool for a day… dar king for a lifetime!
Si, daca vreti sa aflati mai multe despre el, gasiti cate ceva pe „sfanta” wikipedia.
Daca vreti mai mult, incercati youtube.
Canta cam tot ce se poate, asa ca e imposibil, cred, sa nu gasiti ceva pe gustul vostru. Altfel… concertul – fabulos. Simplu, dar surprinzator de la un capat la altul.
ultimul e chiar din concertul de pe 15 august de la polivalenta:). nu dati cu pietre, nu am filmat eu!!!
clicky.init(159674);
Blog de Hillerin 
Comentarii recente