iar leapsa!? mai 30, 2008

Am primit o ” leapsa” de la Bogdan. IAR!

Trebuie sa duc mai departe povestea asa cum vreau, cu maxim 3 propozitii, dupa care sa o dau altui bloger.

Iata ce am primit eu:

Leapşa: maratonul votării (varianta fantezistă)

” Când să ies din scară, îmi amintesc că uitasem ceva important”. Ma intorc, imi caut cheile si deschid. “Femeie, tu castrezi barbatiii!!!” -se aude din radioul ala vechi si murdar. Il inchid. Sunt obosita si nu vreau sa ma gandesc ca as mai putea da gres de data asta. Caut pe noptiera ceva din priviri si dau de cateva pliante. Le ridic si rasuflu usurata.

Am gasit cuiele! Inchid in graba, postand inca ceva pe blog. Fara inspiratie prea mare, ca de obicei doar. Inchid, alerg pe scari si ma indrept catre parc, gandindu-ma la ce aveam de facut. Ajunsa la magazin cumpar ce aveam nevoie multumind politicos. Plec multumita ca am facut vanzare batranului si imi spun in gand “Ajung trei. Pentru ce am eu de facut e numai bine…” .Si gandindu-ma asa, dintr-o data… viata imi pare mai frumoasa! Ajung in sala de votare cu cuiele pitite bine in chiloti si intru in camera de vot. Scot cuiele si le bat cu ciocanul in capul primului candidat la primarie pe care imi cade privirea…”

si de aici eu:

… apoi realizez ce am facut! si mai ales cui i-am infipt un cui in cap! brusc, simt ca am transpirat si ca toata chestia asta o sa se termine rau. dincolo de perdea, o voce „inculta” de barbat trecut de 60 de ani ma intreaba daca am probleme, daca mai am de gand sa stau mult in cabina de vot si daca zgomotele care se aud din cabina sunt „legale”.

cam atat, si acum am sa fac fericit un alt participant la blogosfera, http://stelutzza.wordpress.com/

zile grele mai 26, 2008

am avut cateva zile grele de tot.

am facut transferul obligatoriu (de sezon) prin dulapuri si geamantane. adica… (fetele cred ca nu au nevoie de prea multe explicatii) am scos hainele de vara si am bushit pe unde am putut hainele groase. in fine, un obicei pe care romanii si romancele care locuiesc in apartamente mici il cunosc foarte bine si il practica din mosi stramosi, ca a ajuns aproape un fel de transhumanta.

da, stiu, trebuia sa o fac de mult timp!!!!

in fine, nu am terminat inca procesul, evident, pentru ca intre timp m-au mai apucat si alte creatii pe aici prin casa.

dar hai sa ajung mai repede la ce era importnat!

NU AM CU CE SA MA IMBRAC!!!!!!!!!!!!!!!:))

si pentru ca tonele de haine intinse prin toata casa imi fac im ciuda si tin mortzisk sa ma contrazica, m-am gandit sa-mi deschid un ocico (sau ociko, ca nu stiu cum se scrie)

pentru cei care nu stiu ce inseamna, e…. (in primul rand locul meu preferat de petrecere a timpului liber) un targ, talcioc, cum vrei sa-i zici, cu lucruri vechi si noi la gramada, unde te duci si te tocmesti si te lupti cu altii care vor sa-ti smulga din maini „prada” pe care tocmai ai descoperit-o printre mormanele intinse pe mese sau pe pungi de plastic, si de unde pleci de cele mai multe ori fericit (cazul meu).

in fine, nu e un targ ca ala din vitan (bleah), e un loc plin de poezie, dar cu reguli foarte stricte

am sa revin cu un post si cu poze pe tema asta, ca acum mi se pare ca fusharesc totul.

eh… si uite asa, imi fac si eu aici ociko-ul meu. am sa incerc sa pun poze cu mormanele de haine – daca fac poze fiecarui obiect in parte mi se pare ca se duce naibii poezia.

si le vand

sau le dau la schimb.

sau le dau sa scap de ele (dar asta nu am sa marturisesc niciodata celui interesat, evident)

si cel mai important – ma tocmesc!!!!!!

nah, e tarziu, in seara asta nu pun la bataie decat un telefon fix, culoare negru (mi l-au schimbat ashtia de la romtelecom, habar nu am de ce, ca e foarte bun, dar ei nu erau in stare sa rezolve problema, asa ca mi-au schimbat aparatul cu altul). deci il dau!

si mai am nishte blugi care mi-au ramas mici, ca m-am ingrasat – sunt fffff faini – ii dau pentru ca ma enerveaza ca nu mai incap in ei. la capitolul blugi care mi-au ramas mici am multe bucatzi, dar le dau pe rand, ca mi-e greu

va bagatzi?

stiu:) mai 25, 2008

ca n-am scris de mult timp

si ca probabil acum nu va mai citi nimeni.

asa ca as putea sa ma desfasor in voie, fara sa ma cenzurez, fara sa slefuiesc, fara sa menajez sau sa ma menajez!?

cum ar fi?:))

ar fi o tampenie!

tie ti-ar placea sa auzi lucrurile pe care le-am tacut de atatea ori impreuna?

pai vezi? asa ma gandeam si eu!

de-asta nu le-am spus!

pentru ca suntem destul de fraieri, de curajosi, de copii, de lasi, de lucizi, de isteti, de liberi…

incat sa putem trai asa, fara sa le spunem si fara sa le auzim:))))))))))))))))))))))))

pana la urma, bine ca le stim si bine ca suntem!