Nu mai stiu iunie 18, 2008

unde ma termin eu si unde incepi tu

unde mergem

unde plangi

unde mergeam

unde vreau

unde plec si unde te intorci

un „de drag” sau un „de aia”

unde ne-am poticnit cel mai tare

unde as fi putut

unde radeam

unde am uitat de unde am pornit

un „de ce” la care nu mai ai unde sa afli raspuns

unde pot sa ma asez linistita sa astept sa aflu unde

…

asa ca ma culc doua ore si o iau de la capat:))

Tic-tac (Atena)

 

Dragii mei,

 

Am o noua problema, mi-am dat seama. Cu ceasurile din casa! Ieri le-am numarat – sunt 16. Le-am numarat doar asa, de curiozitate, dupa ce mi-am dat seama ca nici macar doua dintre ele nu arata aceeasi ora! Si daca mai pun la socoteala si ceasurile noastre de mana, plus cele de la telefoanele mobile, trecem lejer de 20. La ce ne-or fi trebuind atatea ceasuri, nu pot sa-mi dau seama! Ma hotarasem sa le pun pe toate la aceeasi ora, lucru pe care am si inceput sa-l fac! Ce credeti? Am bulibasit programele tuturor celor din casa. Desi, sincera sa fiu, acum aud prima oara ca vecinii mei de apartament – sotul si cei doi copii minori – au asa ceva, program! In fine, singurul ceas pe care ma incapatanez sa nu-l fixez la ora potrivita este cel din bucatarie – ceasul meu preferat, datorita caruia reusesc sa am in fiecare dimineata 10 binemeritate minute de liniste. Ceasul asta merge intotdeauna cu zece minute inainte, asta doar asa, ca sa ii pot trimite pe copii mai devreme la scoala. Dimineata au prostul obicei de a se certa la masa, absolut in fiecare dimineata, asa ca, atunci cand nu mai suport, le arat ceasul si ii trimit la scoala. Si mai am o poveste cu ceasul asta din bucatarie – am o matusa care vine in fiecare dimineata de duminica pe la mine, sa mai vorbim, asta de vreo 15 ani! In fiecare duminica! Pentru ca merge la slujba de la biserica de langa noi, si, inainte de slujba, trece pe la mine sa-I fac o cafeluta si sa fumeze, ca sotul ei nu stie ca fumeaza. Bun, recunosc, in unele duminici nu deschid usa – ma fac ca nu suntem acasa. Ei, am si eu cateodata pofta sa dorm mai mult! Oricum, ea e destul de insistenta, suna cate 20 de minute la usa. Daca ii deschid, vorbeste continuu pana pleaca, da’ stiti cum? Tot timpul. Asa ca ceasul ala care e cu zece minute inainte ma ajuta cateodata sa-mi recapat auzul mai repede, ca vorbeste pana simt ca-mi tiuie urechile. Oricum, ea stie foarte bine ca ceasul ala e inainte si imi spune asta de feiecare data – potriveste si tu, mai mama, ceasul ala, ca de cand il stiu, tot cu zece minute inainte este. Si de fiecare data eu ii raspund – ce credeti? Aseara l-am potrivit, acum merge bine. Noroc ca nu are ceas de mana!

 

Va pup,

Atena